Caracatiţa TIFF

Caracatiţa TIFF
Un malaxor gigant care te face să te întrebi cât mai este până la final, dacă se mai termină vreodată. O avalanşă inumană de filme bune, expoziţii, distracţii, poveşti, clipuri năucitoare. Multă bere şi cafea. Totul mai mare, inimaginabil de mare.

Mă uit în spate şi nu îmi vine să cred. Prima ediţie, undeva departe în timp. Fugeam după Jason Priestley, prin Flash, să îi smulg o declaraţie. Pe atunci, fetele frumoase în fustiţe, care nu au dispărut, îi făceau ochi dulci frumosului Brandon, înghesuite la Diesel şi Flash. Ultimul nu mai există, e acum... Fashion. Vedetele s-au înmulţit la TIFF, iar după goana după Redgrave, Assante sau Franco Nero ne aşteaptă Catherine Deneuve.

O ediţie primă doar la Republica, timidă, dar care dădea semne prin ambiţia scopurilor că va deveni ceva... tare. Spiritul era la fel, acest amestec ameţitor de tinereţe, sinceritate, experienţă, pasiune nebună pentru film. Nu mai e vechiul Republica. Se dă film peste tot, la Arta, la Victoria, la Enigma, până şi la Operă... S-a ajuns, de astăzi, şi la Club Midi! Imediat, TIFF începe şi la Sibiu!

Mă gândesc cu o groază amestecată cu bucurie că la anul mergem să ne afundăm corpurile şi la elegantele Multiplexuri. Până unde se va lăţi caracatiţa TIFF? îi vom mai putea face faţă, ne va seduce ca până acum? 200 de filme, 5 locaţii, avalanşă de evenimente... mamă, mamă, ce mai TIFF!

Comenteaza