Cărturar şi semidoct 9 mai 2012

Timp de câteva secunde a refuzat să dea mâna cu unul dintre miniştrii noului Cabinet. Cu Andrei Marga, de azi şeful diplomaţiei române. Motivul este că Băsescu era furios. De ce?

Pentru că Andrei Marga făcuse o paralelă între regimul său şi regimul fascist al lui Mussolini. Cine are dreptate? Răspunsul îl avem citind puţină istorie. Şi observând, fie şi superficial, ce se întâmplă azi la noi.
La Cotroceni, au stat faţă în faţă un cărturar şi un semidoct. Profesorul universitar Andrei Marga, un om cu o cultură vastă, aş putea să spun enciclopedică, şi Traian Băsescu, fost căpitan de cursă lungă, un personaj provenit, în egală măsură, din universul poliţiei politice şi al vieţii portuare. Primul, reprezentant de marcă al fostei opoziţii, desemnat în funcţia de ministru al Afacerilor Externe, celălalt, pregătindu-se să părăsească, din funcţia de şef al statului, o navă care se scufundă, pe care, politic, o identificăm cu un regim. În curând, de nefastă amintire. Ei bine, Preşedintele României a ezitat să dea mâna cu ministrul de Externe dintr-un motiv personal. Şi în urma unei judecăţi pe cât de subiectivă, pe atât de strâmbă. Iar singura sa scuză este subcultura. Să mă explic.

În urmă cu mai multă vreme, Andrei Marga a făcut la Cluj, în timpul unei dezbateri, o paralelă între Benito Mussolini şi Traian Băsescu. Întrebat fiind în Parlament, cu ocazia audierii sale, ce crede despre enunţurile sale publice relativ recente, Andrei Marga a explicat. Şi, cu această ocazie, a întărit ceea ce a spus mai demult. Dar ce a spus? A spus că Mussolini dispreţuia şcoala şi educaţia. Şi că, din această perspectivă, Traian Băsescu seamănă cu el. Că primul, ca şi al doilea, a pensionat anticipat profesorii. Că şi unul şi altul s-au declarat adversari înverşunaţi ai Parlamentului bicameral. Că şi unul şi altul au încercat să-i demonizeze pe adversarii politici folosind informaţii ale serviciilor secrete. Că Mussolini a tăiat salariile cu 10%, iar Băsescu cu 25%. Că şi unul şi altul au încercat să diminueze pensiile. Iată, aşadar, câteva informaţii care nu pot fi contestate de nimeni, pentru că fac parte dintr-o realitate istorică.

Este vinovat cărturarul Andrei Marga pentru faptul că, având temeinice cunoştinţe istorice, a descoperit o realitate şocantă? A semănării între regimul fascist instaurat de Mussolini şi regimul Traian Băsescu? Sau este vinovat cel care a procedat ca Mussolini? Sau, semidoct fiind, nu a ştiut de unde se inspiră?
Conform Constituţiei României, Preşedintele nu poate fi jucător. El nu-i poate chema, aşa cum a spus în urmă cu două zile, pe primul ministru şi pe ministrul Finanţelor pentru a discuta cu ei o chestiune care ţine strict de puterea executivă, legată de modul în care pensionarii îşi vor primi înapoi drepturile furate. Am certitudinea că premierul Victor Ponta nu va tolera, aşa cum de altfel a şi promis, imixtiuni de la Cotroceni asupra actului de guvernare. În schimb, tot conform Legii fundamentale a statului, Preşedintele Traian Băsescu împarte, totuşi, o funcţie executivă cu primul ministru şi cu şeful diplomaţiei de la Bucureşti. Mă refer la politica externă.

Relaţia instituţională între Preşedinte şi ministrul de Externe a debutat prost. Iar vinovat este şeful statului. Un semidoct.