Ce ziceţi de arhitectura clujeanã?

În urmã cu câteva zile, mi s-a cerut sã formulez o opinie vis-a-vis de cele mai reprezentative locuinţe realizate în Cluj-Napoca dupã 1990.

Cele sase imobile situate pe primele locuri au fost preferate de un public însumând 1.165 de persoane si plecând de la o expozitie de 93 de fotografii realizate de studentii de la Facultatea de Arhitecturã si Urbanism din cadrul Universitãtii Tehnice Cluj-Napoca.

Setul de fotografii va fi prezentat si unui juriu de profesionisti, urmând ca în cadrul manifestãrilor “Zilele Arhitecturii”, din 13-16 mai, anul curent, sã cunoastem si aprecierile acestuia. Amintesc cã în martie 2008 a mai existat o actiune de a întocmi un fel de ghid cu cele mai meritorii realizãri clujene. Dar fiind un produs nãscut peste noapte, nu putea fi cotat ca un reper.

 

Revenind la initiativa studentilor, ea trebuie apreciatã mãcar pentru douã motive. în primul rând, trebuie vãzutã ca o preocupare de a informa si cointeresa opinia publicã pe  tema creatiei de arhitecturã, invitând-o la dialog. în al doilea rând, cred cã nu ne poate fi indiferent cu ce fel de clãdiri se mobilizeazã orasul. La Bucuresti, Ordinul Arhitectilor din România, filiala localã, informeazã publicul organizând din doi în doi ani o expozitie si scotând un catalog. în municipiul nostru, neexistând o asemenea actiune, initiativa studentilor trebuie cotatã ca o încercare - cu riscurile ei- de a pune în discutie o eventualã triere a reusitelor.

 

Gestul este temerar, pentru cã e dificil de fãcut aprecierile cele mai corecte în paralel cu aparitia continuã a edificiilor;  iar decantarea valorilor cere o detasare în timp. Fãrã o cunoastere a tot ce s-a fãcut în ultimii 20 de ani, asta înseamnã o abordare mai mult decât superficialã. Pe de altã parte, a neglija contextul national, a nu privi mai departe de ograda ta, nu poate fi un act considerat ca o judecatã de valoare, ci este o auto-pãcãlealã. în procesul de a întelege si aprecia arhitectura, este obligatoriu sã pleci de la grila de criterii ce defineste creatia si nu productia de obiecte. Departajarea valorilor cere discernãmânt. Nu putem judeca un edificiu dacã nu stim în ce mãsurã spatiul organizat si echipat rãspunde scopului pentru care a fost comandat, pentru cã si în comert nu ambalajul produsului (în cazul nostru imaginea exterioarã), ci continutul îl intereseazã pe cumpãrãtor. Nu se amplaseazã orice, într-un anume loc, la fel cum nici o bijuterie nu o plasezi oriunde.

 

Arhitectura este un discurs pe o anumitã temã,  iar pledoaria convinge si încântã dacã alcãtuirea, sintaxa este remarcabilã, deoarece si o compozitie volumetricã dã satisfactie si ar putea intra în memoria posteritãtii, dacã ea s-a nãscut dintr-o subtilã armonie a alcãtuirilor spatiale.

 

Sã nu uitãm cã si la o paradã a modei, o creatie vestimentarã nu stârneste admiratia dacã nu demonstreazã cât de bine se muleazã pe formele si miscarea unui top model adecvat. Ca atare, având în vedere conditionãrile semnalate, nu-mi permit sã emit de azi pe mâine judecãti de valoare. în schimb, mi-as dori sã se declanseze în timp o analizã a ceea ce s-a fãcut si sã putem semnala în viitor cã si aceastã etapã a avut reperele ei.