Centrul lumii s-a mutat. În Asia-Pacific
Marile mize ale lumii se joacă în zona Asia-Pacific, dar noi nici măcar n-am aflat.Era bine când România era o ţară periferică a Europei, câtă vreme Europa era centrul lumii. Acum însă România este periferia unei periferii. Dar cui îi pasă? Ne comportăm de parcă am fi "buricul lumii", iar unii dintre noi, de parcă ar fi personalităţi mondiale în politică, media, entertainment, afaceri. Trăim într-o lume periferică, iar "vipurile" noastre [de la VIP-uri] politice se ocupă doar de meschinării şi propriile interese.
În ultimele cinci secole, de când cu marile descoperiri geografice şi constituirea imperiilor coloniale [spaniol, portughez, olandez, britanic, francez, belgian, german], centrul lumii a fost în Europa. De aici au pornit experimentele totalitare devastatoare ale secolului XX - comunismul şi nazismul. De aici au pornit şi cele două războaie mondiale. Şi tocmai datorită intervenţiei în Europa în timpul celor două războaie mondiale, de ultimă instanţă, dar care a schimbat soarta lumii, SUA a devenit supraputerea decisivă a ultimului secol. Iar centrul lumii a fost în zona Europa-Atlanticul de Nord. După înfrângerea Germaniei naziste, SUA a rămas în Europa occidentală, pe care a schimbat-o decisiv, prin judecarea criminalilor nazişti în Procesul de la Nürnberg, introducerea Planului Marshall şi realizarea primei Păci Europene [o Pax Americana]. Pacificarea Europei a fost cel mai mare succes de politică externă al Americii şi al întregii lumi moderne. Americanii au fost cei mai susţinuţi sprijinitori ai constituirii Uniunii Europene. Datorită Războiului Rece şi constituirii celor două blocuri politico-militare [Pactul de la Varşovia & NATO] conduse de cele două supraputeri atomice [URSS şi SUA], centrul lumii a rămas în zona Pacificului de Nord.
După prăbuşirea regimurilor comuniste totalitare de tip sovietic, SUA a rămas singura supraputere a lumii. S-a creat un imens dezechilibru strategic şi geopolitic, numit "epoca unipolarităţii". Acum vreo 15 ani însă a început "ridicarea" noilor mari puteri, viitoare supraputeri: China, India, Brazilia. Succesul reformelor economice şi mai ales creşterea economică susţinută a acestor ţări a fost posibilă şi datorită unor opţiuni de dezvoltare diferite de cele din SUA şi UE. Tocmai de aceea, în vreme ce lumea nord-atlantică, dar şi alte părţi ale lumii au fost puternic afectate de criza economică şi financiară globală, începută în 2008 în America, zona Asia-Pacific a devenit zona cu cea mai dinamică economie din lume. Nu trebuie uitată puternica implicare a Rusiei în zonă, ţară ale cărei resurse i-au permis să revină la ambiţiile de mare putere, precum şi a Japoniei (până acum un an a doua mare putere economică a lumii), Coreei de Sud, Taiwanului, etc. În ultimele două decenii, în vreme ce GDP (adică PIB-ul) la nivel global s-a dublat, în zona Asia Pacific Economic Cooperation (APEC), acesta s-a triplat.
Mutarea centrului lumii s-a produs mai repede decât o prevedeau rapoartele viitorologice. Cu toate că au fost mai multe motivaţii pentru retragerea completă a trupelor americane din Irak, una dintre ele se leagă de nevoia unei libertăţi mai mare de acţiune pentru supraputerea USA pentru zona Asia-Pacific, unde s-a mutat centrul de interes. În cadrul National Security Council, au fost stabilite schimbări importante ale doctrinei militare americane, în vreme ce chinezii au ridicat bugetul militar la niveluri record. Americanii au pus bazele unei noi zone a comerţului liber, Trans-Pacific Partnership, din care fac parte Australia, Brunei, Chile, Malaezia, Noua Zeelandă, Peru, Singapore, Vietnam, la care intenţionează să se alăture şi Japonia, iar în cercurile economice se vorbeşte de intenţiile de alăturare ale Canadei şi Mexicului.
În ultimii ani, preşedintele american Barack Obama şi-a sporit vizitele în câteva ţări importante din regiune (Indonezia - ţara în care, de altfel, a stat câţiva ani în copilărie; India; Coreea de Sud - unde a avut loc întâlnirea G20, în noiembrie 2010; Australia - unde SUA şi-a sporit numărul de baze militare, vizită care a atras protestele Chinei). În mod semnificativ, ultima conferinţă APEC (Asia Pacific Economic Cooperation) a avut loc pe Insula Oahu, din Hawai, statul în care s-a născut Barack Obama, pe 12-13 noiembrie 2011. Au participat şefii de stat din zonă şi s-au pus bazele unor cooperări importante în afaceri, investiţii, dezvoltare durabilă, dar şi în domeniul strategic-militar.
Nu mai intru în alte detalii, dar ar trebui să ne gândim serios la această temă: după ce vreme de secole am fost la marginea istoriei şi la marginea imperiilor, ce ne facem noi acum, când am ajuns periferia periferiei? Va fi mai bine, în sensul că se va diminua tensiunea geopolitică? Sau va fi mai rău, pentru că vom trăi în lumea globalizată, dar numai în mod virtual? Oricum ar fi, noi ne-am protejat bine de impactul mutării centrului lumii, pentru că nu auzim la ştiri mai nimic despre Asia-Pacific. Parcă am trăi pe altă planetă.
Dan PAVEL
