"CFR!", strigă peluza din Gruia. "Victorie!", îi răspunde tribuna întâi. Dialogul ţine câteva secunde. Luni seară, suporterii "feroviarilor" au tremurat doar din cauza frigului. Deşi vântul le-a bătut obrajii, fotbaliştii au dovedit că sunt bărbaţi, au rezistat cu stoicism până la capăt. Au roşit doar din pricina vremii capricioase. Oţelul câştigase în finalul sezonului trecut la Cluj, după o partidă la fel de anostă, într-un moment când orice pas greşit îi putea fi fatal. Gălăţenii le-au întors serviciul şi au oferit şi un supliment. Am înţeles acum ce înseamnă un meci de şase puncte. Valoarea titlului Oţelului a fost decantată în Liga Campionilor, unde au lipsit arbitrajele şi echipele prietenoase.
Pe margine, Dorinel Munteanu s-a agitat, a fluierat ca Trapattoni, s-a întors spre bancă şi a gesticulat nervos. Prea mult circ pentru prea puţin fotbal. Oţelul nu a mai fost echipa agresivă şi combativă pe care o cunoşteam. Am văzut o replică bleagă, fără reacţie şi fără orgoliu. Oaspeţii au folosit frâna de mână şi au reuşit doar să prelungească suspansul. După ce a jucat doar din devieri cu pieptul, Didi şi-a luat fosta echipă în cârcă şi purtat-o până la marginea careului. De aici au intervenit colegii săi, care nu au securizat zidul. Nu ştim dacă "Munti" a şi scuipat în timpul partidei. Vântul nu i-ar fi rămas dator.
Certificatul medical al lui Sălăgeanu, care a suferit o fractură de pomete după un duel cu Sougou, nu e o probă în favoarea apărării. Şi la antrenament se produc accidente. Cât despre "Neamţ", nu ne mai miră nimic. Are aproape tot atâtea pete câte goluri a înscris la Naţională. Dorinel a părăsit arena în aplauzele unui public care recunoaşte valorile şi nu loveşte într-o campioană aflată la pământ.
Luni seară nu era nevoie de italianul De Zerbi, cerut de galerie. Jorge Costa nu a schimbat nimic la pauză, jocurile erau făcute. Publicul a gustat din plin succesul. Spre final, pasele spre Beto erau însoţite de aplauze, în timp ce în prima repriză spectatorii au taxat vehement o banală minge trimisă portarului. "Onoare muncii grele" e deviza clubului CFR. Cu Oţelul a fost floare la ureche. Sunt cinci puncte în plus faţă de locul secund. Mâna de ajutor de la Galaţi ar putea fi gravată pe noul trofeu.
Mi se va reproşa că nu sunt entuziasmat că o echipă din Cluj e liderul clasamentului şi are mari şanse să cucerească un nou titlu. Da, nu pot fi bucuros că ardelenii au preluat şi au perfecţionat metodele brevetate de Steaua şi Dinamo. Dacă preţul succesului e acesta, e mult prea scump. Ideea că toţi fac la fel, că nu se poate câştiga altfel un campionat în România nu mă convinge să aplaud o victorie suspectă. Nu vă faceţi griji. Sunt destui care închid ochii şi aud deja imnul Ligii Campionilor.
