DISTRIBUIE
Extraordinara carte publicată cu câteva luni în urmă de Giles Chance, China and the Credit Crisis. The Emergence of a New World Order (Wiley, Singapore, 2010), conţine multe observaţii surprinzătoare şi profunde.
Reţin aici doar una, care sună astfel: chiar şi atunci când chinezii erau săraci, în felul lor de a fi şi de a gândi se puteau ghici deopotrivă urmele şi prefigurările unei mari civilizaţii.
Făcută cu câteva decenii în urmă, când magnifica ţară de la Răsărit se zbătea în “revoluţia culturală”, ce avea, ca orice politică greşită, să o coste mult, această observaţie s-a confirmat de evoluţia ulterioară. China este din nou pe scena lumii ca o mare civilizaţie. Cele două orientări majore ce domină opţiunile conducerii chineze actuale – valorificarea culturii chineze multimilenare şi deschiderea spre experienţele lumii de astăzi, împreună cu învăţarea din acestea – dau roade vizibile. China nu este doar cel mai mare producător al lumii actuale, nu este doar prima putere sportivă a lumii, nu este numai cea mai voluminoasă piaţă a lumii, nu este doar cea mai populată ţară a lumii, cu limba cea mai vorbită pe glob. China înseamnă, astăzi, toate acestea. Pe deasupra, alte multe aspecte o particularizează. China prezintă o civilizaţie profilată, distinctă, pe harta lumii actuale. Iar semnele
se întâlnesc la tot pasul.
Am făcut o nouă călătorie în China, acum două săptămâni, la invitaţia unor instituţii chineze, de data aceasta la Shanghai şi Hangzhou. Prilejul mi-a oferit din nou argumente pentru această idee. Localităţile Chinei, îndeosebi cele două metropole din zona Pacificului, sunt evident angajate pe calea modernizării urbanistice. “Oraşul vechi” chinez nu este neglijat, ci reconstruit şi pus în valoare cu grijă. Modernizarea chineză nu este oarecare, ci făcută cu preocupare pentru funcţionalitate, cu imaginaţie, cutezanţă şi pricepere. De aceea, neobişnuit de largile bulevarde din Shanghai şi Hangzhou nu sunt numai impresionante, asemenea celor din Tokyo sau Seul sau Chicago, ci şi plăcute privirii.
Modernizarea din China nu este simplu imitativă, ci plină de iniţiative de creaţie în arhitectură, sistematizare, folosirea spaţiului, asigurarea mediului înconjurător natural. China construieşte, cu mijloacele modernităţii, o infrastructură cu stilistică proprie. Elocvente rămân autostrada ce leagă Shanghai şi Hangzhou şi, în cel mai înalt grad, aeroportul Pudong. Acesta din urmă alătură Shanghaiul celor mai mari, mai funcţionale şi mai frumoase aeroporturi din lume (de pildă, Beijing sau Seul). Poţi admira ideea arhitecturală la Paris (aeroportul Charles de Gaulle) şi, mai ales, Frankfurt am Main sau Madrid, care merită preţuite, poţi fi încântat de aeroportul din Seul prin impecabila sa curăţenie şi atmosferă. Dar Pudong, precum noul terminal din Beijing sunt altceva: o nouă şi mult mai firească organizare a spaţiului, o funcţionalitate superioară, un aranjament estetic diferit.
Aniversarea a trei decenii de la înfiinţarea, printr-un acord germano-chinez la nivelul guvernelor (preşedinţii Germaniei, Herzog şi Wulff, fiind implicaţi, mai târziu, personal), a Zhejiang University of Science and Technology (partenerul desemnat al Universităţii “Babeş-Bolyai” în construcţia Institutului Confucius, în coordonarea Fundaţiei Hanban din Beijing) mi-a oferit ocazia altor observaţii. Nu insist asupra faptului că am avut prilejul, rar altfel, să vorbesc unei asistenţe de peste 15.000 de studenţi şi profesori, din China şi alte ţări, care m-a emoţionat, fireşte, până la intimidare. Mă refer la bunul gust desăvârşit al aniversării (derulată, precum făcusem şi la UBB 90, pe parcursul unui an, cu reuniuni şi alte manifestări la facultăţi), în care discursurile inteligente şi-au avut spaţiul lor, dar mai mare spaţiu au avut acţiunile studenţilor şi profesorilor (inclusiv picnicul cu bere germană şi meniu tipic local sau porumb fiert chinez).
Acest bun gust desăvârşit a caracterizat şi manifestarea finală, o prezentare de modă, pe baza lucrărilor de licenţă ale studenţilor din Hannover (Germania) şi Hangzhou (China), care lucrează în acest design: moda feminină.
S-a putut observa şi pe cazul universităţilor de la Hangzhou, ce înseamnă, în practica avansată de astăzi, cooperare internaţională: adică asistenţă, construcţie instituţională, sustenabilitate a unităţii formate, nivel nou de realizare, nivel ridicat de management.
A coopera înseamnă a construi unităţi capabile de autosustenabilitate, eforturi conjugate. A coopera înseamnă a realiza ceva nou, pe care nu poţi să-l realizezi de unul singur.
Puţine ţări au vestigii vechi ale unei civilizaţii atât de milenare precum China. La precedenta călătorie, pe care am făcut-o în acest an, la Hangzhou, autorităţile Zhejiang University of Science and Technology ne-au oferit, celor de la Universitatea “Babeş-Bolyai”, privilegiul unei întâlniri tocmai în spaţiul în care Mao Tze Tung şi Richard Nixon au discutat odinioară relansarea relaţiilor americane, deschizând o eră nouă în istorie. De data aceasta, cei care eram oaspeţi ai universităţii chineze, veniţi de la Universitatea “Babeş-Bolyai”, am avut privilegiul unei primiri în fermecătoarea Imperial Tea House, aflată pe muntele pe care se agaţă până la vârf minuţios îngrijitele culturi de ceai verde de lângă Hangzhou. Totul emana bun gust, înţelepciune aparte, grijă pentru însemnătate,
pe fondul unei istorii extrem de lungi şi relevante.
Făcută cu câteva decenii în urmă, când magnifica ţară de la Răsărit se zbătea în “revoluţia culturală”, ce avea, ca orice politică greşită, să o coste mult, această observaţie s-a confirmat de evoluţia ulterioară. China este din nou pe scena lumii ca o mare civilizaţie. Cele două orientări majore ce domină opţiunile conducerii chineze actuale – valorificarea culturii chineze multimilenare şi deschiderea spre experienţele lumii de astăzi, împreună cu învăţarea din acestea – dau roade vizibile. China nu este doar cel mai mare producător al lumii actuale, nu este doar prima putere sportivă a lumii, nu este numai cea mai voluminoasă piaţă a lumii, nu este doar cea mai populată ţară a lumii, cu limba cea mai vorbită pe glob. China înseamnă, astăzi, toate acestea. Pe deasupra, alte multe aspecte o particularizează. China prezintă o civilizaţie profilată, distinctă, pe harta lumii actuale. Iar semnele
se întâlnesc la tot pasul.
Am făcut o nouă călătorie în China, acum două săptămâni, la invitaţia unor instituţii chineze, de data aceasta la Shanghai şi Hangzhou. Prilejul mi-a oferit din nou argumente pentru această idee. Localităţile Chinei, îndeosebi cele două metropole din zona Pacificului, sunt evident angajate pe calea modernizării urbanistice. “Oraşul vechi” chinez nu este neglijat, ci reconstruit şi pus în valoare cu grijă. Modernizarea chineză nu este oarecare, ci făcută cu preocupare pentru funcţionalitate, cu imaginaţie, cutezanţă şi pricepere. De aceea, neobişnuit de largile bulevarde din Shanghai şi Hangzhou nu sunt numai impresionante, asemenea celor din Tokyo sau Seul sau Chicago, ci şi plăcute privirii.
Modernizarea din China nu este simplu imitativă, ci plină de iniţiative de creaţie în arhitectură, sistematizare, folosirea spaţiului, asigurarea mediului înconjurător natural. China construieşte, cu mijloacele modernităţii, o infrastructură cu stilistică proprie. Elocvente rămân autostrada ce leagă Shanghai şi Hangzhou şi, în cel mai înalt grad, aeroportul Pudong. Acesta din urmă alătură Shanghaiul celor mai mari, mai funcţionale şi mai frumoase aeroporturi din lume (de pildă, Beijing sau Seul). Poţi admira ideea arhitecturală la Paris (aeroportul Charles de Gaulle) şi, mai ales, Frankfurt am Main sau Madrid, care merită preţuite, poţi fi încântat de aeroportul din Seul prin impecabila sa curăţenie şi atmosferă. Dar Pudong, precum noul terminal din Beijing sunt altceva: o nouă şi mult mai firească organizare a spaţiului, o funcţionalitate superioară, un aranjament estetic diferit.
Aniversarea a trei decenii de la înfiinţarea, printr-un acord germano-chinez la nivelul guvernelor (preşedinţii Germaniei, Herzog şi Wulff, fiind implicaţi, mai târziu, personal), a Zhejiang University of Science and Technology (partenerul desemnat al Universităţii “Babeş-Bolyai” în construcţia Institutului Confucius, în coordonarea Fundaţiei Hanban din Beijing) mi-a oferit ocazia altor observaţii. Nu insist asupra faptului că am avut prilejul, rar altfel, să vorbesc unei asistenţe de peste 15.000 de studenţi şi profesori, din China şi alte ţări, care m-a emoţionat, fireşte, până la intimidare. Mă refer la bunul gust desăvârşit al aniversării (derulată, precum făcusem şi la UBB 90, pe parcursul unui an, cu reuniuni şi alte manifestări la facultăţi), în care discursurile inteligente şi-au avut spaţiul lor, dar mai mare spaţiu au avut acţiunile studenţilor şi profesorilor (inclusiv picnicul cu bere germană şi meniu tipic local sau porumb fiert chinez).
Acest bun gust desăvârşit a caracterizat şi manifestarea finală, o prezentare de modă, pe baza lucrărilor de licenţă ale studenţilor din Hannover (Germania) şi Hangzhou (China), care lucrează în acest design: moda feminină.
S-a putut observa şi pe cazul universităţilor de la Hangzhou, ce înseamnă, în practica avansată de astăzi, cooperare internaţională: adică asistenţă, construcţie instituţională, sustenabilitate a unităţii formate, nivel nou de realizare, nivel ridicat de management.
A coopera înseamnă a construi unităţi capabile de autosustenabilitate, eforturi conjugate. A coopera înseamnă a realiza ceva nou, pe care nu poţi să-l realizezi de unul singur.
Puţine ţări au vestigii vechi ale unei civilizaţii atât de milenare precum China. La precedenta călătorie, pe care am făcut-o în acest an, la Hangzhou, autorităţile Zhejiang University of Science and Technology ne-au oferit, celor de la Universitatea “Babeş-Bolyai”, privilegiul unei întâlniri tocmai în spaţiul în care Mao Tze Tung şi Richard Nixon au discutat odinioară relansarea relaţiilor americane, deschizând o eră nouă în istorie. De data aceasta, cei care eram oaspeţi ai universităţii chineze, veniţi de la Universitatea “Babeş-Bolyai”, am avut privilegiul unei primiri în fermecătoarea Imperial Tea House, aflată pe muntele pe care se agaţă până la vârf minuţios îngrijitele culturi de ceai verde de lângă Hangzhou. Totul emana bun gust, înţelepciune aparte, grijă pentru însemnătate,
pe fondul unei istorii extrem de lungi şi relevante.
DISTRIBUIE
Comenteaza
