M-am gândit la întrebarea din titlul materialului după ce în urmă cu exact o săptămână, premierul a anunţat lista finală a cabinetului său. Ştiam că nu sunt miniştri de la Cluj dar am mai aflat un lucru, fără precedent pentru ultimii 23 de ani în România, nici măcar un secretar de stat din capitala Ardealului. Despre efectele situaţiei de faţă voi comenta mai târziu, dacă este sau nu un lucru dramatic, dacă orgoliul Clujului a suferit o înfrângere majoră sau dacă acest pol politic a fost sau nu izolat.
Am reţinut polemica dintre puterea şi opoziţia clujeană pe acest subiect pentru că în restul ţării nu cred să fi existat vreun usl-ist, pdl-ist ori vreun alt politician „violet" sau „verde" de prin Buzău, Dolj sau Satu Mare, de exemplu, care să sufere pentru situaţia de reprezentare la nivel guvernamental a Clujului. Astfel că dezbaterea s-a dus pe plan local, pentru că mai departe de 50 km în orice direcţie de la graniţa de judeţ nu mai e vreun ineres din partea nimănui pentru al doilea oraş al ţării. Îi doare-n cot. Evident, a fost muniţie pentru portocalii, care au replicat dur că „USL a aruncat Clujul la gunoi". Replica a venit de la social-democraţi, care cer adversarilor să nu le poarte grija: „Guvernarea lor a fost de vină iar Emil Boc a făcut de ruşine Clujul în toată ţara". În tabăra liberală, acuzele au fost în interior, lideri judeţeni importanţi i-au reproşat, prin emisiuni tv, preşedintelui PNL Cluj că nu a făcut suficient lobby.
De aici a pornit şi ideea textului, cine face Clujul de ruşine? Să fie doar o coincidenţă că am fost săriţi din prezentul Executiv? Sau un amplu şi elaborat scenariu de pedepsire aspră a celor care nu au generat rezultate politice mai bune? Competiţia Cluj-Bucureşti e adusă din nou în discuţie. Dacă e bazată pe competenţe şi pe verificarea lor, atunci e în regulă, dar dacă lucrurile stau altfel, vreau să aflu vinovaţii, că-s de-aici sau de peste munţi. Acum câţiva ani, când mergeam la Bucureşti, sau când treceam prin capitală spre mare, îmi plăcea să se observe în trafic numărul de „CJ" de pe maşină. Era un soi de „pedigree", de care, evident, sunt tare mândru şi acum. Îmi plăcea teribil ( şi îmi place în continuare ), în discuţiile pe care le purtam cu amici din Bucureşti să întrebuinţez serios „ardelenismul" din vorbire pentru a le arăta celor de acolo de unde vin: „Io-s din Cluuj!". Iar respectul sudiştilor era imediat şi necondiţionat. Astăzi, realitatea e o leacă diferită. Sesizez un soi de invidie a celorlalţi şi poate chiar un dram de adversitate la adresa interlocutorului, de fapt a clujeanului în general ( foarte important, NU la adresa ardeleanului ).
Domnilor politicieni, de unde-ţi fi, din Bucureşti, Suceava, Oraviţa sau de pe oriunde altundeva şi mai ales din Cluj, băgaţi de seamă că vorbiţi de reprezentarea sau de onoarea celui mai important oraş de după Bucureşti. Mă oboseşte şi teza cum că noi am fi cei mai - cei mai, nici pe departe, dar avem meritele noastre, aşa cum le au şi alţii. Nu vreau să înşir calităţi pe care le cunoaştem toţi, de la servicii medicale, centru economic până la centru universitar de excelenţă. Sunt doar câteva argumente imbatabile pentru a nu omite Cluj-Napoca din orice calcul politic sau de guvernare. Şi în condiţiile astea mă irită la culme atitudinea distinşilor noştri reprezentanţi politici care au reuşit să creeze un curent deloc favorabil urbei noastre: nu e suficient să te dai cu metroul, să populezi balta cu peşte sau să dai cep la butoiul cu bere, iar pe de altă parte să nu ştii să spui NU patronului politic izolat la Cotroceni. Cum nici de cealaltă parte, nu e suficient să arunci vina impotenţei tale politice pe fosta guvernare, când nici măcar opoziţie nu ai făcut ca lumea.
Clujenii, Clujul, nu au nimic în comun cu jocurile politicienilor. Dacă nu ştiţi să îi reprezentaţi, daţi-le, măcar, pace! Oamenii au memoria faptelor recente şi acţionează în consecinţă. Luna de miere nu mai există nici pentru Putere, nici pentru Opoziţie.
