Personajul cu pricina a devenit însă interesant din momentul în care a făcut, de “Ziua Femeii”, următoarea declaraţie, reluată de posturi TV, jurnale şi portaluri de ştiri online: “Dacă Geoană refuză să introducă cererea noastră, chemăm chestorul şi-l scoatem afară din sală”, a afirmat, sigur pe el, senatorul PDL Mircea Andrei, fost procuror de altfel. Dacă e sau nu drept să se întâmple asta, dacă e sau nu legal, dacă e sau nu constituţional ori dacă România pare că ar aluneca în mod rapid spre o dictatură de tip sud-american, rămâne să analizăm şi, mai ales, să observăm şi să trăim în următoarele luni şi ani.
Ceea ce ştim astăzi cu siguranţă e faptul că orice ar dori PDL, UDMR, “independenţii” (a se citi trădătorii), PSD, PNL ori chiar PRM şi PNG este obligatoriu ca sistemul democratic să funcţioneze pe baze legale şi constituţionale. Dacă actualul preşedinte al Senatului poate fi demis constituţional, atunci probabil va fi demis. Ceea ce, însă, nu pare deloc în regulă este ca o posibilă schimbare de lider al unei camere parlamentare să se transforme într-o reglare de conturi, în care personaje precum acest Mircea Andrei să-şi închipuie că a scoate un ales, ba chiar al doilea om în stat, din sala Senatului României echivalează cu a scoate un beţivan sau un scandalagiu dintr-o discotecă. Sau o curvă dintr-un bordel ori, eventual, dintr-un guvern.
Dacă, după 20 de ani de
democraţie cel puţin ciudată, România a ajuns la vremea în care reprezentanţii
săi politici să apeleze la forţă pentru a anula drepturile altor reprezentanţi,
atunci cu adevărat este extrem de grav ca sistem şi ca ţară. Doar nu suntem în
Repet, pot înţelege, până la urmă, dorinţa actualei puteri de a-l schimba pe Mircea Geoană de la “butoane”, însă ca jurnalist sunt obligat să atrag atenţia că, dacă acest lucru se va şi întâmpla, oricât de dornici de control ar fi reprezentanţii puterii, nu trebuie să sară peste metodologie, norme şi Constituţie şi, în nici un caz, să escaladeze forţa fizică pe cea argumentativă. Altfel, ceea ce atenţionau inclusiv actualii guvernanţi în 2003-2004 cu privire la epoca Năstase se poate pune în practică astăzi, într-un moment în care atât presa, cât şi societatea civilă parcă absentează drept câini de pază a democraţiei.
Despre comportamentul UDMR mi-e, pur şi simplu, scârbă să mai vorbesc. Reprezentanţii parlamentari ai acestei forţe politice care îşi dă chiloţii jos în faţa oricărei erecţii doar anunţate, nu neapărat şi vizibile, reuşesc probabil, cu fiecare nouă piruetă, să-şi piardă chiar şi susţinerea propriului electorat. Respectul opiniei publice l-a pierdut de mult. Asta ar mai lipsi astăzi, ca PDL să accepte cumva ca al doilea om în stat să aparţină Uniunii...
Cred sincer că ar fi un cântec de lebădă al puterii şi mă bazez că vor exista ardeleni cu destulă minte care să explice unor eventuali inconştienţi că, pur şi simplu, presedinţia Senatului nu poate fi nici dată şi nici măcar cerută de către UDMR. Am tot respectul pentru etnicii maghiari, înţeleg şi accept total contribuţia acestora la superioritatea de azi şi de veacuri a Ardealului, dar refuz să accept drept simplu cetăţean obrăznicia lui Bella - Verestoy - Borbely şi Frunda. (Uraim, ne lépjék át a tiszteség határát!) Sper ca domnii ardeleni Boc, Blaga, Buda şi Hărdău sănu-şi uite totuşi obârşia.
Mă bazez pe asta în calitate de clujean şi, mai ales, ca ardelean. Nu aştept nimic de la madam Udrea, distinsul domn Videanu sau Cezar Preda ori Gabi Oprea, însă chiar vreau să cred că sunt oameni care înţeleg în guvern până unde se poate ceda în faţa nesimţirii.
