Imaginile le-am văzut la ştiri. Claudiu Niculescu aştepta în holul de la intrarea oficială a stadionului. Erau declaraţiile de final când, pe neaşteptate, un suporter a intrat în dialog cu antrenorul Universităţii. "Claudiu, ai mai fost undeva la fel de iubit ca la Cluj?". Tânărul tehnician a avut un moment de ezitare, fanul îl preluase într-un marcaj strâns, nu-i dădea şansa să scape din încercuire fără un răspuns. "Nu, niciunde!", i-a spus Claudiu, iar interlocutorul a ţinut să aibă ultimul cuvânt: "Lasă-l pe Walter să plece! Tu să nu pleci!".
Mulţi au crezut că a fost un răspuns de faţadă. "Nebunul" îl presa, trebuia să-i facă pe plac, să se bucure de linişte. S-au înşelat. Niculescu a fost adoptat din prima clipă de un public care căuta un purtător de cuvânt în iarbă sau mai aproape, pe banca tehnică. Poate şi datorită iubirii declarate a galeriei, Claudiu a înscris 13 goluri în primul sezon. A devenit un tip popular, comparat cu Tim Câmpeanu. Nu a refuzat invitaţia la o petrecere surpriză organizată de ziua unui fan înfocat al "Şepcilor roşii", a participat la o nuntă pentru a-l felicita pe mirele microbist. A suportat cu demnitate ingrata postură de rezervă, ba chiar a marcat două goluri în meciul cu Mioveni, prelungindu-i mandatul lui Ionuţ Badea.
Tipul în vârstă, pe care Dinamo l-a trimis la pensie, lupta pentru fiecare minge, trata fiecare minut cu un profesionalism întâlnit tot mai rar în prima ligă. A fost un model şi nu doar în privinţa executării loviturilor libere. Când a trecut pe bancă, a avut tăria să renunţe la cariera de jucător, deşi mai avea nevoie de un gol pentru a-l egala pe regretatul Titus Ozon în clasamentul golgeterilor. Fanii i-au fost din nou alături, scandându-i numele şi la eşecuri. Nu a avut un bilanţ strălucit ca antrenor. A trezit însă la viaţă o echipă apatică. A mizat pe tineri şi nu a ţinut cont de numele fotbaliştilor. Adrian Cristea poate depune mărturie.
La Universitatea e anotimpul zvonurilor. Finanţatorul pleacă împreună cu 12 jucători la Petrolul, Walter mai stă până în iarnă să ia şi banii rezultaţi din drepturile de televizare, "U" e ameninţată cu retrogradarea, clubul e împovărat de datorii. Fanii nu ştiu ce să mai creadă. În acest murmur prevestitor de furtună am găsit o singură certitudine. Claudiu Niculescu a anunţat că va lucra şi în sezonul viitor la Cluj. "Dă-mi un punct de sprijin şi am să mut Pământul din loc", garanta Arhimede. La "U" a fost găsit punctul de sprijin, e Claudiu Niculescu. E traducerea modernă a denumirii latineşti a urbei, Claudiopolis, numele zărit şi pe o pânză agăţată într-un colţ de tribună la ultimele partide.
Fotbalul e un mediu viciat, unde suntem obişnuiţi cu trădările, cu promisiunile neonorate, cu atacurile sub centură. Gestul lui Niculescu ne aminteşte de revenirea lui Ioan Ovidiu Sabău. E o gură de aer proaspăt, reînvie speranţa nu doar în rândul comunităţii ce poartă în piept litera "U", ci şi într-un sport tot mai sărac în repere credibile. Într-un moment crucial, Niculescu se pune chezăşie că "U" rămâne în joc. Şi avea destule alternative. A refuzat Petrolul, nu a luat în calcul oferta lui Borcea. Are experienţa vieţii, a mai fost nevoit să aleagă. Claudiu a lăsat Craiova cu ochii în lacrimi în urmă cu un deceniu, când a ales tricoul alb-roşu. Regretul carierei sale e că a plecat de la Duisburg la Omonia Nicosia.
Acum nu a mai vrut să fie colindat de remuşcări. A înţeles că în fotbal poţi să pierzi bani, poţi să pierzi transferuri atractive, dar e vital, e un semn că eşti bărbat adevărat dacă nu pierzi respectul oamenilor.
Aceasta e adevărata victorie, aceasta e Ideea.
