...este un biet novice şi nu un membru al extraordinarei organizaţii de breaslã, OART! Chiar dacã la Sibiu “abordarea istoricistã” nu a deranjat nici reprezentanţii administraţiei, nici cetãţenii urbei şi nu deranjeazã nici pe vizitatorii turişti în numãr de zeci de mii lunar! Chiar dacã la Sibiu corpurile de iluminat pot fi considerate o biatã pastişã a unor corpuri de iluminat turnate la început de secol şi nu o mândreţe de corpuri de iluminat tip StarTrek ca la Cluj! Chiar dacã la Sibiu toatã “tâmplãria” vitrinelor din zona Piaţa Mare, Piaţa Micã, Piaţa Huet şi a Bulevardului Bãlcescu, pe care sibienii îl numesc Breter, este din lemn şi dupã model 1900 şi nu din aluminiu sau PVC precum în zona centralã a Clujului, Sibiul este frate cu al nostru Cluj.
Este frate începând de astãzi şi pânã pe 7 iunie. La Cluj începe astãzi TIFF 2009, a 8-a ediţie a celui mai important festival de film din România, iar la Sibiu a început asearã a 16-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, cel mai important festival de teatru din Estul Europei. TIFF-ul are încã în faţa sa, pentru a deveni cel mai important festival de film din Est, un Sarayevo cu un buget de câteva milioane de euro! Revenind la cele trei pieţe sibiene care astãzi sunt invadate de iubitorii teatrului şi simplii turişti, trebuie spus cã ansamblul pieţelor sibiene este unic în Europa, practic, avem trei pieţe într-un ansamblu compozit! Arhitectura oraşului vechi este integratã durabil în comunitate, având destinaţii funcţionale, administrative, economice, culturale şi turistice!
Practic, ceea s-a reuşit la Sibiu faţã de Cluj este faptul cã astãzi sibianul nu mai socializeazã la un mititel sau la o fleicã la grãtar în pãdurile din jur, dupã modelul Fãget-Hoia, ci se întâlnesc la o bere sau la cafea în centru, unde terasele sunt decente şi au o ofertã diversã, ceea ce îi obligã inclusiv pe ruralii din jur sã aibã o atitudine şi un comportament educat! La Sibiu nu se aud manele, nu aşteaptã manele şi mai ales nu îşi doreşte nimeni manele! Mecanismul comportamental creat aici îţi impune reguli şi atitudini de un civism special! Gusturile consumatorului au fost educate şi prin faptul cã în aceastã zonã de la poalele munţilor, unde se întâlneşte civilizaţia pietrei specificã saşilor cu civilizaţia lemnului specificã “mãrginimii” Sibiului, în interiorul zidurilor cetãţii sunt sute de manifestãri culturale anual, ele ajungând sã facã parte din cotidianul sibian! în scenografia aceasta medievalã, tihnitã, molcomã, Sibiul devine o scenã în care actul cultural se integreazã firesc şi este perceput ca atare!
Sibianul e mândru cã trãieşte într-un oraş unde se identificã din orgoliu, agãţându-şi cu mândrie pe piept medalii pe care scrie culturã, curãţenie, linişte, eleganţã, frumuseţe şi, mai ales, respect pentru istorie, inclusiv patrimoniu arhitectural! Ei sunt mândri de clãdirile renovate, îngrijite, refãcute dupã fotografii, tablouri, schiţe sau simple imagini din trecut. Transferul acesta de istorie în prezent prin elementele de arhitecturã dau astãzi, probabil, sibianului o identitate unicã în România, prin care el devine contemporan atât cu trecutul, cât şi cu viitorul prin prezentul istoric pe care îl trãieşte!
La fiecare pas pe care îl faci în Sibiul vechi, descoperi o plãcuţã care îţi vorbeşte despre trecutul, istoria locaţiei respective, îngrijit, renovat, restaurat şi, îndeosebi, pus în evidenţã! De asearã au început la Sibiu, timp de 10 zile, peste 350 de evenimente, în 56 de locaţii, multe din ele edificii istorice -biserici, cetãţi, catacombe, curţi interioare, sãli de spectacole convenţionale sau de acum celebrele “factory” - foste hale industriale dezafectate. Sunt aşteptaţi peste jumãtate de milion de spectatori în zilele festivalului! Sibiul a înţeles mai bine decât oricine altcineva din România cã poate sã vândã împreunã eveniment-imagine-istorie şi, mai ales, Legendã!
Sibiul vechi este un oraş suprateran, dar, în acelaşi timp,- aici ne asemãnãm puţin - este şi unul subteran, prin spaţiile tip pub, club, discotecã, dar şi prin celecu valenţe culturale- de expoziţie, librãrie- care au fost deschise în ultimii ani! Companii teatrale din 70 de ţãri şi peste 2.000 de artişti şi tehnicieni ce penduleazã în jurul Festivalului! Chiar dacã nu sibianul este, neapãrat, turnesolul evenimentelor teatrale, unele extrem de pretenţioase, el este cel care socoteşte acest Festival un bun al sãu, cu care a ajuns sã se identifice! Exact acest lucru lipseşte încã TIFF-ului, Clujului şi clujenilor, identificarea masei cu evenimentul pe care Tudor Giurgiu l-a creat şi l-a impus ca un veritabil brand al oraşului! Clujenii trebuie sã priceapã cã fãrã TIFF viaţa urbei ar fi mai searbãdã, iar genul acesta de manifestare atrage atenţia asupra unei valenţe culturale pe care Clujul, din pãcate, nu a mai “bãtut monedã”!
Imaginea Clujului nu trebuie sã fie doar a unui oraş Vulcan-economico-financiar şi pânã mai ieri imobiliar! Clujul pe care îl iubim şi îl respectãm este oraşul ideilor, al Universitãţilor, al Clinicilor şi al unei efervescenţe intelectuale care ar trebui sã susţinã istoria Clujului, patrimonial- architectural şi patrimonial- cultural, care l-ar face, într-un fel, unic în România, aşa cum Sibiul este unic! Dacã Sibiul şi-a exploatat dimensiunea istoricã şi arhitectonicã, nu înţelegem de ce Clujul nu o face! Clujul încã nu se regãseşte în dorinţele tuturor locuitorilor sãi, probabil, şi, pe alocuri, bunul-simţ ardelenesc şi decenţa ardeleanului au pãlit în faţa unei infatuãri şi a unui snobism care tinde sã creeze ineficienţa comunitarã! Totuşi, poate ne vom trezi la timp şi vom avea forţa sã reacţionãm civico-comunitar în cele din urmã! Avem modelul sibian!
