Omul care în 2004 a câştigat Primăria cu 56% şi în 2008 a câştigat aceeaşi Primărie Cluj cu 76% a plecat la Bucureşti pentru a-şi ajuta preşedintele, pe Traian Băsescu. Omul care avea întreg Clujul la picioare a lăsat totul pentru a guverna o Românie în degringoladă şi într-un delir autentic. Probabil şi astăzi simpatia pentru Emil Boc la Cluj i-ar permite oricând acestuia să câştige un mandat de primar sau preşedinte de Consiliu Judeţean. Cu toate că, la nivel naţional, imaginea lui Emil Boc a avut de suferit în urma guvernării, într-o perioadă extrem de critică pentru România, la Cluj imaginea acestuia constinuă să rămână bună şi chiar foarte bună.
Pentru cei mai mulţi, rămâne o enigmă simpatia pe care i-o acordă în continuare clujenii, pe care pur şi simplu nu i-a schimbat cu nimic prestaţia clujeanului lor în fruntea guvernului. Dacă, mâine, Emil Boc ar candida la Cluj, ar avea toate şansele să ia două treimi din voturile ce se vor exprima. Asta pentru că el continuă să fie iubit şi apreciat în capitala Ardealului. Pentru cei mai mulţi, Emil Boc este o victimă. Pentru unii este victima jocurilor politicianiste de Dâmboviţa, pentru alţii, victima “distrugătorului de destine”, preşedintele său, Traian Băsescu, care l-a folosit cât i-a fost necesar, după care l-a lăsat în voia sorţii.
Şi, cu siguranţă, pentru unii Emil Boc este victima propriei încrederi în cuvântul şi solicitările – de multe ori hazardate sau aberante – ale “zeului” său de la Cotroceni. Boc este, în acest moment, un nou nume pe lista victimelor lui Traian Băsescu. Este extrem de greu de crezut că preşedintele României va risca şi va forţa desemnarea lui Emil Boc pentru a duce în faţa parlamentului un eventual Guvern Boc III. Preşedintele joacă la câştig şi în acest moment vrea să mute decisiv prin desemnarea unui independent, a unui tehnocrat, care să meargă în faţa parlamentului cu un guvern de tehnocraţi. Băsescu doreşte să fie el cel care redă liniştea scenei publice, doreşte să puncteze ca factor de echilibru pe o scenă politică pe care, în realitate, a dezechilibrat-o voit, cu mult nerv, în ultimii cinci ani. Emil Boc rămâne victima încrederii totale în Traian Băsescu.
Cu siguranţă, cariera politică a lui Emil Boc nu s-a terminat ieri. Omul politic Emil Boc are în faţă multe funcţii publice pe care le va mai ocupa. în următorii 20 de ani, îl vom vedea pe Emil Boc drept preşedinte al Camerei Deputaţilor, foarte probabil ca preşedinte al Senatului şi, de asemenea extrem de probabil, ca viitor candidat la preşedinţie peste cinci sau zece ani.
Dacă Traian Băsescu va câştiga alegerile din 6 decembrie, putem chiar să-l vedem pe Emil Boc din nou ca premier desemnat sau, dacă nu, cel puţin ca ministru al Educaţiei, Justiţiei, al Relaţiei cu Parlamentul sau al Afacerilor Externe. Emil Boc nu se va înscrie pe lista premierilor postdecembrişti care, odată ce şi-au încheiat mandatul, nu au mai ocupat funcţii importante (Petre Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile). Boc îi va depăşi atât pe Nicolae Văcăroiu, Theodor Stolojan sau Adrian Năstase în ocuparea unor poziţii în următoarea perioadă şi poate spera,cu puţin noroc, să se bucure în cele din urmă de respectul de care astăzi se bucură un alt fost premier de scurtă durată, Mugur Isărescu.
De altfel, dacă urmărim cariera politică a lui Emil Boc din 1999 până astăzi, acesta nu a dus lipsă de noroc. Pentru Cluj şi pentru clujeni, debarcarea lui Boc de la Palatul Victoria este, fără îndoială, un moment trist. Şansa ca acest oraş să dea un premier în următorii ani, în afara lui Boc, dacă Băsescu câştigă alegerile, este extrem de redusă. Sper să nu fim nevoiţi să aşteptăm încă 74 de ani, cât am aşteptat de la plecarea lui Alexandru Vaida-Voievod în noiembrie 1934 şi până în decembrie 2008.
