Aici prevalează încă tendinţa de a absorbi tematica structurării sociale, a puterii de decizie şi a valorilor în calcule ale echilibrului bugetar, care izolează aspectele financiare de politicile economice şi de economia existentă (aşa cum am arătat în Andrei Marga, Criza şi după criză, Eikon, Cluj, 2010).
Acestei tendinţe i se opune, deocamdată insuficient, tendinţa de a tematiza limitele creşterii economice, dependenţele raţionalizării economice de componente sociale şi valorice şi nevoia de a considera astfel de componente în însăşi metoda de analiză. Raportul Meadows (1970) a atras atenţia asupra faptului că sunt energii nerecuperabile (energia fosilelor), care stabilesc de
la început limite creşterii economice. Ernst Friedrich Schumacher (Small is Beautiful, 1973) a arătat că gigantismul economic distruge, prin implicaţii, individualitatea umană, Robert Heilbroner (Business Civilisation in Decline, 1976) a argumentat teza declinului "civilizaţiei afacerilor", după ce John K. Galbraith (The Era of Opulence, 1961) a criticat creditul de consum, arătând că oamenii sunt încurajaţi, în condiţiile expansiunii acestuia, mai mult să acumuleze bunuri de consum decât să reflecteze. Această literatură este confirmată tot mai mult în ipotezele ei, dar dominaţia pe scena discuţiilor aparţine primei tendinţe, care se revendică, deja în premise, din condiţiile globalizării (mondializării, în terminologia de inspiraţie franceză).
Recent, tocmai pentru a disloca această premisă, a intervenit, cu o carte foarte importantă, cunoscutul consultant internaţional şi fost ministru de finanţe al Libanului, Georges Corm: este vorba de substanţialul şi extrem de incitantul volum Le nouveau gouvernement du monde: Idéologies, structures, contre-pouvoirs (La Découverte, Paris, 2010, 300 p.). Învăţatul economist observă că - mai ales în consecinţa pragului reprezentat în practică de Margaret Thatcher şi Ronald Reagan, care au relansat iniţiativa individuală printr-o politică explicită, şi în teoria economică de Friedrich Hayek şi Milton Friedman, care au echivalat orice intervenţie a statului în economie cu limitarea libertăţii întreprinzătorului - s-a creat noua ideologie a neoliberalismului, care a ajuns să domine mentalităţile timpului.
Georges Corm observă că neoliberalismul nu este continuatorul liberalismului şi nu îl moşteneşte pe acesta. În definitiv, biblia neoliberală, cartea cunoscută a lui Milton Friedman, Capitalism and Freedom (1962), a pierdut pe drum cultura istorică şi considerarea societăţii din opera lui Adam Smith, David Ricardo sau chiar Max Weber, rămânând la clamarea unor postulate. Georges Corm sistematizează postulatele neoliberalismului în felul următor:
a) fiinţa umană acţionează în sfera economică în acelaşi timp egoist şi raţional, pentru a-şi maximiza bunăstarea; b) adiţionarea unor astfel de comportamente individuale asigură cea mai mare bunăstare a societăţii; c) statul trebuie să lase câmp liber egoismelor individuale pentru a maximiza bunăstarea colectivă; d) statul nu trebuie să intervină în economie; e) numai piaţa poate fi arbitrul intereselor; f) piaţa este capabilă de autocorecţie; g) speculaţiile pe piaţă trebuie luate sub control; h) lumea trebuie să devină o piaţă unică liberă, protecţionismul fiind de evitat (p. 30-31). Georges Corm acuză în neoliberalism un dogmatism care este doar inversul dogmatismului marxist.
"Ne aflăm aici în faţa a două exemple majore de degenerare a raţiunii umane, a spiritului de sistem al reconstrucţiei imaginare a lumii şi a presupusei esenţe a naturii umane, în faţa a două sisteme la fel de abstracte şi simplificatoare. Ele se sprijină, în fapt, pe unul sau două principii simpliste care dictează o lectură trunchiată şi stilizată la extrem a istoriei umane. Această abordare dogmatică şi metafizică în mod evident nu poate să dea seama de complexitatea naturii umane, de diversitatea sa, de bogăţia experienţei istorice şi de varietatea sa prin epoci şi continente. De aici vine incapacitatea dezbaterilor publice asupra marilor probleme pe care le pune mondializarea de a ajunge la un consens de bun simţ: debarasată de vulgata marxistă, gândirea economică dominantă a căzut sub lovitura vulgatei neoliberale, nu mai puţin simplificatoare" (p. 31). Georges Corm captează în termeni, ca puţini alţii, presupoziţiile, criticabile desigur, ale actualei abordări dominante în economie, în ştiinţele sociale de astăzi şi în mentalitatea liderilor.
(Va urma)
