în ultimele zile, schela de lemn a fost înlocuită cu una din cadre de oţel, iar în următoarele zile statuia realizată de către Janos Fadrusz va fi ridicată în aer şi va fi ancorată de scheletul de metal construit deja acolo. Urmează ca până în iunie, dată la care va avea loc o şedinţă comună de guvern româno-maghiară, să fie reconstruit soclul grupului statuar.
în acest moment se lucrează în Viştea la piatra care va fi folosită la reconstrucţie. Până aici totul se cam ştie. Ce nu se ştie însă este de ce s-a ajuns ca după 108 ani (grupul statuar s-a inaugurat la 12 octombrie 1902) de la inaugurarea statuii să fie obligatorie schimbarea soclului, practic reconstruirea lui cu piatră “proaspătă”...!?
Povestea statuii care a câştigat în 1900 marele premiu la Expoziţia Mondială organizată la
A câştigat în cele din urmă Clujul, care, deşi avea avantajul unei hotărâri a Consiliului Legislativ Orăşenesc din 1882 cu privire la executarea unei statui a regelui Matia, machetă care a şi fost aprobată în unanimitate în 1894, era pe punctul de pierde acest grup statuar în favoarea celorlalte trei. Interesant este că după succesul statuii la Expoziţia de la Paris a fost nevoie şi de un lobby susţinut pentru ca statuia să ajungă totuşi la Cluj. Cu ajutorul unui deputat care conducea “Comisia de Monumente” şi care a cerut ca, în schimbul lobby-ului făcut pentru Cluj ca destinaţie a statuii, să aibă posibilitatea de a furniza piatră de la cariera familiei (!) pentru soclul grupului statuar (soclul, ce reprezintă un bastion al zidului cetăţii Clujului, a fost realizat de către arhitectul oraşului pe atunci, Lajos Pakey) şi pentru o serie de alte obiective ale comunităţii clujene.
Personajul ce făcea parte din cadrul Comisiei de atribuire avea o carieră de piatră la Suto, în Ungaria, loc de unde a fost adusă piatra pentru o mulţime de obiective ale Clujului în acea vreme, inclusiv soclul grupului statuar Matei Corvin. Problema este însă că exploatarea pietrei se făcea acolo cu ajutorul dinamitei, şi nu la nivel mecanic ca la Vistea Clujului. Fisurile create în piatră în momentul exploziilor de exploatare au dus prin fenomenul de îngheţ-dezgheţ şi în urma ploilor şi a ninsorilor la situaţia de eroziune şi sfărâmare profundă observată în ultimii ani.
în cazul în care nu s-ar fi acţionat asupra reconstruirii din temelii a soclului, existau toate şansele ca statuia să se prăbuşească, în ultimii ani soclul actual suferind un fenomen serios de tasare. Aceasta este doar una dintre legendele legate de statuia ce “acompaniază” de mai bine de 100 de ani centrul Clujului. Legat de celelalte 4 statui care-l străjuiesc pe Matei Corvin, Maghiar Blasius - conducătorul din vremea lui Matei Corvin al temutei “Armate Negre” formată din mercenari, Ştefan Szapolyai - viceregele Ungariei, Kiniszi Pal (Paul Chinezu) - comite de Timiş şi Ştefan Bathory - voievodul Transilvaniei, ele au fost aduse de la Budapesta cu trenul, iar, pentru a rămâne în posteritate, sculptorul Fadrusz şi-a sculptat propriul chip în locul celui al lui Ştefan Bathory.
Legende frumoase ale oraşului şi mult suflet. Poate vi se pare ciudat să vorbeşti despre legende într-un editorial ce trebuie să surprindă realitatea zilei. Legat de această realitate, poate va trebui să analizăm de ce o serie de firme din afara Clujului lucrează astăzi în mare forţă la reabilitări şi noi construcţii publice la Cluj. Cu siguranţă, faptele petrecute în urmă cu 108 ani la construcţia soclului statuii lui Matei Corvin nu cred să aibă vreo legătură cu realitatea actuală. Sau mă înşel?
