În lumea d-lui Ponta, toată lumea ştie că neruşinarea este o virtute nepreţuită, iar plagiatorii se strigă şugubăţ între ei "Doctore!" sau "Excelenţă!". În lumea lor, se ştie că proştii sunt flămânzi, nu au facultate, nu au auzit de Oxford, ci doar de Dallas, că votează după cum scrie pe plasa cu zahăr şi mălai mucegăit de la ajutoare şi că, în general, n-are rost să ne doară capul de ei decât o dată la câţiva ani, când e musai să le asigurăm transportul către secţia de votare. O parte dintre ceilalţi, unii care au mai călcat şi prin câte o facultate, vor tăcea mâlc şi vor spune că n-au auzit în viaţa lor despre plagiat, îşi vor da ochii roată peste cap, că doar nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase. Mai rămâne o mână de agitaţi care vor zbiera degeaba "Demisia!", de parcă n-ar şti că ăsta ar fi un act unilateral de voinţă şi că şoriciul gros cu demnitate (înaltă, de stat) se ţine. Zât de aici, propagandişti ai chiorului!, strigă ei în corul de aplauze al presei juisând de plăcere pe la înalte porţi.
Între timp, timpul le rezolvă pe toate. Ministrul interimar al educaţiei, Liviu Pop, a contestat şi el clasificarea universităţilor, comandată de fostul ministrul Funeriu. Aceasta fusese atacată în instanţă la vremea sa şi de Asociaţia Universităţilor Particulare, condusă de Corina Dumitrescu, prima opţiune a d-lui Ponta pentru portofoliul educaţiei. Clasificarea a fost făcută de Asociaţia Universităţilor Europene şi poziţiona universităţile particulare pe ultimele locuri, de departe, fără ca aceasta să stârnească vreo surpriză cuiva, după cum ştim cu toţii că nu sunt decât nişte fabrici de diplome cu cifre de afaceri şi profituri cu adevărat de invidiat.
Tot sub tânărul mandat al tânărului domn Pop, Ministerul Educaţiei a sistat accesul cercetătorilor români la baza de articole ştiinţifice a Thomson Reuters, amânând fără un termen clar contractarea noilor servicii. Dacă dl. Ponta nu aflase încă, ieri a primit o scrisoare deschisă de la 612 cercetători români, care atrăgeau atenţia că situaţia a condus la "o gravă izolare a comunităţii cercetării româneşti faţă de informaţia ştiinţifică internaţională" şi creează o sumedenie de alte probleme, inclusiv faptul că face "imposibilă verificarea standardelor minimale necesare conferirii titlurilor didactice" şi "generează dificultăţi în atribuirea de calificative tezelor de doctorat." Fireşte, e ca şi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului, ironia momentului este devastatoare. Oricum, în lipsa respectivelor baze de date, depistarea unor plagiate prin tezele de doctorat, de pildă, devine practic imposibilă, decât dacă nu e cumva vreunul comis mult prea grosolan, dar pesemne că tehnicile s-au mai rafinat din 2003, de pe vremea d-lui doctorand Ponta.
Să continuăm: dl. Pop a schimbat componenţa şi atribuţiile mai tuturor comisiilor pe care le-a găsit prin minister, să nu mai rămână picior de urmaş al d-lui Funeriu. Întregul Consiliu Naţional de Etică a fost schimbat taman înainte ca acesta să dea verdictul în cazul de plagiat al fostului ministru Mang, iar de atunci povestea trenează, în speranţa că se va aşterne uitarea şi cazul nu va mai fi interesant pentru public. Acum, noul Consiliu va avea o nouă misiune, care, dacă e să fim cinstiţi, s-ar duce la îndeplinire în maximum 5 minute, că plagiatul în cazul Ponta este mult prea gogonat, dar tare mă tem că onoraţilor profesori le va lua măcar o veşnicie până să se hotărască.
Iar ca tacâmul să fie complet, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU, instituţia al cărei preşedinte a declarat că, probabil, se va autosesiza în cazul plagiatului Ponta) şi Consiliul Naţional de Cercetare Ştiinţifică (CNCS), ambele organisme consultative, concepute drept instanţe-etalon de performanţă academică şi ştiinţifică, au fost puse pe liber la evaluarea şcolilor doctorale. Când guvernul a modificat Legea educaţiei, prin ordonanţă de urgenţă, la finalul lunii trecute, a stabilit că criteriile şi metodologia de evaluare a şcolilor doctorale, care trebuie făcută în acest an, se va stabili prin ordin de ministru, fără să ţină seama de propunerile de la CNATDCU sau CNCS. Cum evaluările se fac doar o dată la 5 ani, până în 2017 orice mizerie face dl. Pop acum nu se mai poate modifica nicicum.
Această epurare tăcută în sistemul de educaţie este comisă de "cel mai cinstit guvern" din câte s-au pomenit, în frunte cu un plagiator de cea mai joasă speţă, care va face tot posibilul ca instituţiile pe care le conduce şi presa care îi cântă în strună să-l spele urgentissim de toate păcatele tinereţilor. Şi când te gândeşti că până mai ieri Băsescu, Funeriu & Co. erau acuzaţi de fascism şi acţiuni mussoliniene tocmai pe aceeaşi temă.
Probabil că nu se va întâmpla nimic imprevizibil în zilele şi săptămânile ce urmează. Dl. Ponta va merge la Consiliul European şi va stârni valuri de şuşoteli complice şi ruşinate printre colegii de reuniune. Dar, fiind croit din acelaşi aluat ca dl. Severin, le va suporta cu stoicism, precum făcuse europarlamentarul huiduit la scenă deschisă în PE, fără să-i crape obrazul de ruşine şi fără să comită minimul gest de onoare de a-şi da demisia, precum o făcuseră colegii săi prinşi în aceeaşi situaţie înjositoare.
La toamnă, USL-ul va dobândi majoritatea calificată, va suspenda preşedintele, va schimba Constituţia, va institui un control reciproc nefuncţional, dar convenabil al puterilor statului, va dănţui pe cadavre de ţapi însângeraţi ca într-un ritual păgân şi va duce aroganţa superioară pe culmi noi, într-o spirală fără sfârşit. O mână de indignaţi de serviciu vor fi toleraţi de dragul Europei, o vreme, doar-doar vocile le vor obosi sau vor pleca sictiriţi din ţară, ca să rămână aici doar rasa pură de votanţi după semnele electorale desenate pe plase. Ca într-o mare şi fericită familie, în care părinţii îşi fac vacanţele la Monaco, iar gloata de copii făcuţi la beţie umblă prin praf cu muci verzi la nas şi rupţi în fund.
La vremea aceea, câteva chipuri dramatice vor mai ieşi de prin calculatoare, ascunse pe site-uri de cultură scăpate prin miracol de duba Jandarmeriei, blestemându-şi clipa în care, la vreo 16 ani, au refuzat să plece în Italia ca să spele buda într-un motel jegos. Sau alţii care la 20 de ani s-au întors de la universităţile străine unde studiaseră pentru că le era dor de ţară. Sau alţii care la 30 de ani au decis să vină înapoi pentru că şi România intrase în UE şi credeau, vai!, că progresele erau ireversibile. Atunci, se vor simţi acasă mai rău ca printre străini şi nevoia lor de a fi reprezentaţi le va sta ca un ghimpe în coastă. Vor fi singuri, datori la bănci şi lipsiţi de perspectiva unui trai decent când le va veni vremea pensiei, pentru că nu au fost convingători, nu au creat niciodată o masă critică, iar propriul lor popor nu a fost capabil să producă decât gloabe, proşti, fuduli, plagiatori şi orice combinaţie a acestora, nu politicieni.
Atunci, le va fi ruşine, în locul celor incapabili de asta.
