Ar fi fost păcat ca meciul să nu se rejoace. TAS nu a greşit când a repus mingea la centrul terenului. Am fi pierdut coregrafia incredibilă a galeriei Universităţii. De la derby-ul cu CFR disputat la Alba Iulia nu am mai văzut aşa ceva. Nu avem nevoie de dicţionar. Priveşti peluza şi citeşti "Orgoliu". "Feroviarii" răspund cu sute de steguleţe, ca Ando să ştie că nu e singur în mijlocul furtunii.
Meciul începe fără protocol. CFR e gata să deschidă scorul în primul minut! Mingea trece prin careu şi iese în aut de poartă. Cadu e huiduit copios la fiecare atingere, iar Bornescu a intrat deja în folclorul ambelor galerii. Liderul domină, tribuna freamătă la fiecare centrare. "U" nu reuşeşte să construiască. Bornescu rupe monotonia cu o degajare lungă pentru Grozav. O prinde sau o scapă în tuşă? Un stop impecabil, un prim răspuns pentru "Fălcosul", care-i aruncase mănuşa la conferinţa de presă: "Nu mă putea bate Universitatea cu Grozav şi Morar". Serios? De asta ce zici, Ando? Grozav face prezenţa, numără trei "feroviari", până când e oprit prin fault. Lovitură liberă! Cristea centrează şi dintr-o dată tot stadionul urlă, e un vacarm, e gol! Culmea, înscrie Cristescu, jucătorul care nu confirmase pînă acum transferul de la Braşov.
Primul meci se oprise în minutul 27. Cristescu a marcat în minutul 29 şi pare altă partidă. Tony şi Cristea trec pe lângă golul doi, CFR acuză şocul, nu-l sperie pe Bornescu. La pauză Cadu intră cu capul plecat, consolat de amicul Stăncioiu. Nici nu începe bine repriza secundă şi vulcanul erupe! E 2-0 şi tot Cristescu înscrie! Mai spune cineva că nu e o achiziţie eficientă? Când tot stadionul cânta, Cristea a intrat în microfonie. Un gest fără sens, un fault prostesc la 80 de metri de poartă. De ce, Adi? "Prinţul" este eliminat şi pleacă la vestiar, pleacă din Cluj, iar CFR primeşte încă o viaţă, ca în jocurile copilăriei. Mureşan, intrat la pauză, măreşte sentinţa lui Cristea. Trage cum numai el ştie şi balonul explodează în plasă.
E deja un alt meci, de-a şoarecele cu pisica. "U" se apără prea jos, liniile tremură, atacurile oaspeţilor se succed într-un ritm greu de suportat de fanii Universităţii. Nici acum, "U"? Aşa să fie soarta, să nu te poţi bucura? "U" nu a rezistat, Sougou i-a pedepsit nesiguranţa. Minutele trec greu, infernal. Copiii de mingi trag şi ei de timp, "Şepcile roşii" nu mai au nici o ocazie. Cât mai pot amâna deznodământul? CFR învârte mingea în rana vie, pândind o greşeală. Dacă sunt şi cardiaci prin tribună, să părăsească arena. E un chin pentru susţinătorii Universităţii, o dramă cu repetiţie.
Ştiu că aţi mai văzut filmul, dar a fost din nou penalty, e deja o tradiţie ca "feroviarii" să câştige trofee după ce îşi alimentează peniţa din varul de la "11" metri. Szukala, iar tu?, le oferă cadoul aşteptat. Din nou Bornescu şi Cadu sunt faţă în faţă. Portughezul nu schimbă colţul şi Mircea nu mai atinge balonul. E 2-3 şi CFR e din nou campioană! Steaua şi Vasluiul pot să-şi pună pofta în cui.
"Feroviarii" sunt pe garduri, studenţii sunt prăbuşiţi pe gazon. Niculescu nu mai are puterea să se ridice de pe bancă. Cu greu, după un sfert de oră, se îndreaptă spre galerie. "Campionii"!, se aude în noapte din peluza care dansează. "Clujul suntem noi!", vine replica. Al treilea titlu câştigat de "feroviari", al doilea pe gazonul concitadinei. "U" rămâne cu un nod în gât şi cu o certitudine. Fanii ei sunt inimitabili. Să nu-i uiţi, Cristea!
