Imediat ce informaţia a fost verificată şi confirmată, mi-a trecut prin minte că totuşi... avem sau parcă aveam premier de Cluj! Dar ce dracu, Doamne iartă-mă, facem cu el?
Teoretic, în momentul în care primarul ales de clujeni a plecat spre Bucureşti, ne-am gândit că în afara unei încununări a carierei sale de politician şi preşedinte de partid ce a câştigat puterea, Clujul va avea de câştigat având premier în exerciţiu! Vorbesc de Cluj, oraşul şi judeţul Cluj, nu doar colegii Domniei Sale de partid sau coaliţie guvernamentală din Cluj, care au primit meritat, de cele mai multe ori, zic eu, nişte stipendii guvernamentale!?
Am susţinut- alături de mulţi colegi de presă şi chiar din spaţiul public-faptul că este cât se poate de normal ca premierul Boc să-şi ducă la Bucureşti o echipă de colaboratori, în care să aibă deplină încredere! în continuare cred în asta şi adaug doar ca aceştia să fie folosiţi la maximul capacităţilor, dacă tot au fost importaţi pe Dâmboviţa! Au trecut 5 luni de când Clujul are premier. Luni în care la nivelul Bucureştiului s-a creat o adevărată psihoză anti-Cluj şi anti-clujeni.
Am spus permanent că orice ar fi şi orice s-ar întâmpla, chiar şi în cazul unor comportamente uşor “deviante” ale unora ajunşi la putere, faptul că urbea de pe Someş a dat premier reprezintă, indiscutabil, o mare realizare şi chiar se poate trece cu vederea atunci când unii “maimuţoi” îşi închipuie că au ajuns să aibă “maşini, şoferi, secretare şi locuinţe de serviciu” prin forţe proprii şi nu căţăraţi pe umerii lui Boc! Practic, din interbelicul românesc, de pe vremea lui Alexandru Vaida-Voievod, Clujul nu a mai oferit ţării un fiu al său într-o asemenea înaltă demnitate!
Era normal şi este, în continuare, ca premierul plecat din Cluj să aibă înţelegerea şi susţinerea celor de lângă care a plecat. Dar este la fel de normal să ne întrebăm dacă plecarea primarului Boc pe funcţia de premier în exerciţiu aduce ceva în plus Clujului decât aduce altor oraşe ale României! Sigur că, “politically corect”, nu ar trebui să ne gândim la avantaje pentru Cluj atâta timp cât Emil Boc este premierul tuturor românilor din ţară .
Totuşi, noi trăim în România şi asta ne face să ne gândim despre Cluj în cu totul alţi termeni, mult mai speciali! Sigur că ar fi cu totul nedrept ca premierul Boc să fie, eventual, acuzat că American Village a intrat în faliment, că Ansamblul Mozart e în moarte clinică alături de Mănăştur Vest Panoramic, că Tower stagnează investiţiile, că celebrul Cartier al Tineretului devine, tot mai mult, o himeră sau că zgârie-norii de pe planşetele arhitecţilor clujeni se mai ridică doar în mintea înfierbântată a unor oameni de afaceri ce vor să sfideze criza la nivelul imaginii proprii, probabil! Premierul nu poate fi, cu siguranţă, acuzat de căderea pieţei imobiliare şi nici de stagnarea sau anularea unor proiecte la Cluj!
Criza mondială îşi arată colţii de luni bune şi la Cluj, iar pentru asta nu e vinovat Emil Boc. Dar atunci când vine vorba de blocarea plăţilor de către Ministere şi Agenţii Guvernamentale către societăţi de construcţii din Cluj, de mai mult de 6 luni de zile, lucru care poate duce la un adevărat dezastru social sau când se blochează prin “condiţionări de servicii şi investiţii în alte zone ale patriei” acordarea unor avize de către diverse ministere şi miniştri ce, teoretic, ar trebui să nu-şi permită acest lucru în faţa premierului, sau atunci când unităţi economice de tradiţie riscă să-şi închidă porţile din cauza faptului că de la minister sunt alese permanent alte oraşe şi platforme industriale similare, ne putem întreba dacă premierul Boc ar fi putut face ceva? Ne putem întreba şi dacă Emil Boc are cu adevărat puterea în mână sau este doar o marionetă pe care nimeni din propriul guvern nu o prea ia în serios!?
Fără să vreau, mă gândesc ce ar fi păţit un ministru, în cazul în care şi-ar fi permis să condiţioneze sau să comenteze măcar la o decizie a premierului Mugur Isărescu sau Adrian Năstase!? La fel, involuntar, mă gândesc- premierului Boc îi pasă dacă fabricile şi platformele industriale încă funcţionale ale Clujului vor mai putea supravieţui? Dacă îi pasă, realmente, de continuarea Autostrăzii Transilvania de către nişte “turco-americani de la Bechtel”, care găsesc zilnic scuze şi motive pentru întârzierea lucrărilor şi concedierea repetată a oamenilor!?
în încheiere, aş dori să-i reamintesc domnului premier- în care mă chinui zi de zi să mai am totuşi încredere- că este bine intenţionat, că acum mai puţin de 3 luni ciocnea pahare şi muşca din mititei într-o baie electorală de mulţime în curtea unei fabrici din Cluj. Astăzi, spectrul înfiorător al şomajului pluteşte exact asupra a 500 dintre cei 650 de oameni care atunci dialogau plini de speranţă cu Domnia Sa! Acasă, cei 500 de muncitori au soţii şi copii, pentru care bărbatul şi tata nu va mai aduce bani de pâine...., dar noi suntem mândri că am dat ţării premier!
