Cum îşi poate lua România banii înapoi

Prima tentaţie este utilizarea instrumentelor coercitive. Penale. Mai ales că acum identificarea acestor conturi nu mai reprezintă nicio problemă pentru autorităţi. Dar drumul este anevoios. Durează mulţi ani pentru a demonstra, printr-o justiţie dreaptă, că banii au fost furaţi. Există însă şi o altă cale.

E calea amnistiei fiscale. A fost utilizată, de-a lungul timpului, de multe state ale lumii. Şi, de fiecare dată, a funcţionat. Procedeul este simplu. Autorităţile statului român îşi informeză proprii cetăţeni - mă refer desigur la cei care au sifonat sume însemnate de bani - că au posibilitatea, în anumite condiţii, să-şi legalizeze situaţia. Ultimul exemplu de acest fel pe care eu îl cunosc este Cipru. Autorităţile cipriote au acordat un termen rezonabil pentru ca banii deţinuţi în alte state să fie declaraţi şi repatriaţi, urmând ca impozitul să fie modic, de 2-3 la sută, iar persoanele respective să nu mai fie întrebate niciodată cum anume au procurat respectivele sume de bani. A existat şi un al doile termen, în care impozitul a fost mai mare, dar în rest condiţiile identice. Şi un al treilea termen. După care se trage linia.

Ce se întâmplă dupe ce se trage linia? După ce autorităţile pun punct acestui procedeu, mii de imbogăţiţi ai capitalismului sălbatic, de cumetrie, de jaf rezultat al marii şi micii corupţii, îşi repatriază tot câştigul după ce au plătit un procent rezonabil statului român, iar aceste sume colosale de bani, de ordinul zecilor de miliarde de euro, pot fi investite în afaceri, de această dată cinstite, supravegheate de stat, aducatoare uriaşe de locuri de muncă, de valoare adaugată. Vânătoare de vrăjitoare încetează. Sau se diminuează semnificativ. Atunci când totul este la vedere, atunci când este asigurată transparenţa, viaţa politică se poate însănătoşi. Societatea se împacă cu ea însăşi. Infuzia uriaşă de capital în economia României poate asigura relansarea creşterii. În cele din urmă, întreaga societate iese în câştig.

Vor fi, desigur, şi situaţii limită. Cazuri în care, dintr-un motiv sau altul, posesorii de conturi în străinătate nu se conformează ofertei statului român şi nu îşi repatriază banii. Nimic nu impiedică însă autorităţile ca, în aceste situaţii, să declanşeze cuvenitele investigaţii. Aşa că vor avea şi procurorii de lucru. Şi apoi justiţia.

Dar societatea românească ar depăşi în acest fel o importantă etapă. Ar exista o şansă istorică, oferită chiar de USL, pentru depăşirea unei etape lungi care a însemnat nu numai intrarea în NATO şi UE, nu numai o serie de satisfacţii, ci şi multă suferinţă şi amărăciune. Şi, mai ales, ceea ce este şi mai rău, instaurarea unui sentiment al neputinţei.

La fel cum s-a întâmplat în Cipru sau în Italia, în urma cu mai mulţi ani, sau la fel cum a procedat Rusia lui Putin, pentru a opera o aministie fiscală este nevoie de multă voinţă politică. Deci, de existenţa unei puteri consolidate. USL, dispunând astăzi de 70 la sută din locurile în Parlament, dispune de un Guvern suficient de puternic pentru a opera pe cord deschis România economică şi financiară.