Cum să te sinucizi cu un ventilator. Curs practic

La distanţă de mai puţin de 24 de ore, puterea din România s-a confruntat cu două manifestări de protest ferm şi coagulat, la capătul unor luni cap-coadă de amorsare mediatică a unei stări continue de agitaţie şi indignare zgomotoasă.

Întâi, laolaltă cu imnul, steagul şi trecerea în revistă a trupeţilor, preşedintele Băsescu a fost aprig huiduit, i s-a cerut să plece de la Cotroceni, şi-a auzit referinţe teologice şi genealogice dintre cele mai inventive şi, în final, ca să aibă ce pune în albumul oficial al vizitei, a avut nevoie de regia ieftină a unei poze de grup pe trepte, în aplauzele frenetice ale unor zâmbăreţi de partid. O etichetă de prost gust care a încheiat ziua unui protest absurd: foştii militari, care se mândresc cu onoarea, rigoarea şi verticalitatea lor genuină, uită de toate când sunt atinşi la drepturile lor gastrice şi spurcă însemnele statului pe care susţin că l-au apărat chiar cu preţul vieţii. E lesne de găsit nonsensul, dar, spune gura lumii, ce mai contează când acţiunile sunt puse în slujba a ceea ce opoziţia şi presa aferentă consideră drept unic factor de progres al României spre un viitor luminos, anume “Jos Băsescu”...?

A doua zi, câteva mii de sindicalişti de la Dacia Renault au ieşit să protesteze împotriva proiectului guvernului de modificare a Codului Muncii, dar şi faţă de scumpirea carburanţilor, precizând, totodată, clar că protestul nu se îndreaptă nicidecum spre propriul patronat. Mărturisesc că, dincolo de scenariile conspiraţionist-politice care au apărut instantaneu, mi-e greu să pricep forţele motivaţionale care i-au mânat pe argeşeni să-i reproşeze premierului Boc personal “Carburantul l-aţi scumpit, la noi voi nu v-aţi gândit!”. Aşadar, trebuie să fie ceva, cu siguranţă mult mai simplu: au nişte lideri sindicali destoinici, care au organizat pentru clasa muncitoare şedinţe de studiu al proiectului Codului Muncii, pe modelul studiului biblic, după care au constatat, cu argumente solide, că acesta ar transforma angajatul român într-un sclav, după dorinţa capitaliştilor veroşi ai occidentului decadent. Bună treabă, parol!

Mai ales că toată desfăşurarea de forţe pare să se fi realizat sub oblăduirea patronului (sic!) de la BNS, Dumitru Costin. Vi-l reamintiţi, desigur, din postura de zgomotac, cerând respect din multipla şi simultana postură de sindicalist de frunte, activist PSD fără carnet, membru în Consiliul de Administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, al Realitatea-Caţavencu, plus lobby-ist stăruitor al tuturor afacerilor sindicale puturoase din 1990 până astăzi. Una peste alta, trecutul său pestriţ merită pus în umbră de măreaţa realizare de la Mioveni, iar mişcarea sindicală are de-acum un nou lider prespălat şi imaculat, care a şi anunţat că a început strângerea de semnături pentru grevă generală. E cel care a strâns laolaltă 6-8.000 de oameni ca să demonstreze scepticilor că, iată!, nu doar funcţionărimea şi foştii APV-işti înjuraţi printre dinţi, ci şi mediul privat e sătul de actuala putere, mai ales că ne-a scumpit şi benzina, mama lor! “Now the shit is starting to hit the fan”.

Dincolo de toate, PDL-ul se vede încolţit din toate părţile şi dă să se apere pe unde poate, pe la emisiuni limbute, prin reprezentanţi. Nu ştiu cum îi aleg, parcă sunt turnaţi în aceeaşi formă şi îşi transmit de la o emisiune la alta acelaşi neuron ostenit de radiaţiile catodice care inundă studiourile înghesuite. Indiferent cât s-ar obosi cele câteva - puţine - minţi limpezi să conducă un proiect coerent de raţionalizare a cheltuielilor statului, până la aplicarea lui corectă sunt exagerat de multe obstacole, aşa încât nu există nici cea mai mică şansă ca vreun proiect al actualei puteri să dea rezultate pozitive. Întâi, reforma la care este supus orice sistem este dinamitată din interior, dacă aceia care o propun nu apreciază corect raportul dintre forţele reformatoare şi cele conservatoare care se exercită deopotrivă. Apoi, aplicarea unor măsuri nepopulare asupra unei populaţii nu se poate face decât dacă iniţiatorul se bucură de încredere în rândul acesteia, ceea ce nu mai e cazul de mult. Încrederea se câştigă dacă reuşeşti să demonstrezi populaţiei că eşti de bună-credinţă, iar măsurile drastice sunt absolut necesare şi inevitabile.

Astfel de ţel nu se poate atinge cu politruci proaspăt scăpaţi de la orele de învăţământ politic, cu fiţuicile repetate pe de rost până la epuizarea de orice conţinut. Iar dacă nicicum nu-ţi reuşeşte faza comunicaţională, atunci măcar respectă naibii legea, citeşte-o de 10 ori şi compar-o cu cele de dinainte, ca să nu te mai faci de râs, tu, profesor de drept constituţional, iar instanţele să te oblige să dai înapoi de fiecare dată. Or fi fost lobby-urile breslelor puternice în anii de guvernare ai sindicaliştilor-politicieni, or fi fost securizate bine interesele înguste ale unora sau altora dintre categorii, or fi slobode gurile foştilor militari, poliţişti, securişti, băieţi unşi cu toate alifiile, dar autoritatea executivului care se dă reformator trebuie să se manifeste, indiferent de orice, mai ales prin competenţă şi prin bună-credinţă demonstrate. Degeaba, cu panaramele adunate de dl. Boc prin guvern şi cu politrucii sfertodocţi care îi comunică mesajele, orice intenţie bună este sortită unui eşec răsunător. Ca să nu mai adăugăm ticăloşiile comise sub anonimatul votului secret sau încredinţaţi că nu vor fi aflate, vezi cazul votului în defavoarea extinderii anchetei Ridzi şi matrapazlâcul enigmatic al talentatului domn Buda, cu avocaţii care scapă de răspunderea penală, inclusiv pentru fapte comise în trecut, dacă îi sugerează unui client să-i dea judecătorului o mică atenţie la plic, de pildă.

Iar când prostia strălucitoare a guvernanţilor se ciocneşte cu cinismul silos al principalilor opozanţi politici (spre pildă, cuplul incert Ponta&Antonescu, la Iaşi, mângâind mulţimea din vorbe şi transmiţându-le să aibă “curaj”), mă mir tot mai puţin că românii preferă să-şi sugrume memoria şi să cadă în nostalgii masochiste cu gândul la pita pe cartelă şi cititul de samizdate la lumânare.

“Now the shit is starting to really hit the fan”.