Cum se pot uni transilvănenii?

Sunt suficienţi ardeleni care - în afară de viaţa de zi cu zi, de viaţa lor privată, cu bune şi, mai ales, cu rele - se mai gândesc la un fel de unire a Transilvaniei.

Proiectul Johannis, într-o anumită măsură, avea şi această dimensiune. Oricum, visul oricărui ardelean de bun-simţ (spun asta fără a dori să jignesc pe cineva!) ar fi fost ca dl Johannis să fi putut face un guvern pentru România. Un guvern condus de un neamţ, nemţeşte, putea fi o speranţă nu doar pentru Ardeal, ci cu siguranţă că mulţi români din toate provinciile istorice au nădăjduit ca acest vis să se împlinească. Dar, după cum vedem, Noica avea dreptate când spunea că: "... suntem ţara lui n-a fost să fie!" Trecând peste această posibilitate ratată, ca ardeleni ne mai rămâne un vis.

Acela de a re-uni într-un fel această provincie, de a transforma din nou acest spaţiu într-o "locomotivă", pentru binele întregii ţări. Semne că această idee există latent în minţile şi în sufletele oamenilor au tot fost. Cine a dorit şi cine a putut să le înţeleagă le-a simţit prezenţa. Dar au fost şi sunt mulţi şi aceia care afirmă că o astfel de repoziţionare a acestei zone, cu tot ceea ce presupune ea, este, azi, imposibilă. Şi asta, doar fiindcă se spune că fiecare oraş sau fiecare comunitate, fie cât de mică, are doar interesul ei, fără a se putea raporta decât la scopul propriu. Că oamenilor li se pare mai puţin important ceea ce le uneşte sau ceea ce înseamnă interesele unei zone istorice cum ar fi, bunăoară, Ardealul.

Eu cred, dimpotrivă, că în acest moment actul de cultură face posibilă din ce în ce mai evident o opţiune transilvană. Stăm în aşteptarea a trei evenimente importante în viaţa culturală a României. Unul este festivalul de film TIFF, care a devenit, deja, extrem de bine cotat valoric. Avem, apoi, la Sibiu, festivalul de teatru, promovat de Teatrul de Stat din acest oraş şi de organizaţia "Democraţie prin Cultură" din acelaşi oraş. La cele două evenimente, începând din anul acesta, se adaugă, iată, şi Zilele Clujului, un proiect al Primăriei Cluj-Napoca, tot de mare anvergură. Sunt, aşadar, două oraşe importante ale acestei zone, Transilvania, cu proiectele lor. Dar iată că de câtva timp, aceste proiecte, care par disparate, încep să se întrepătrundă. Concret, de câţiva ani, o secţiune a TIFF-ului se "mută" pentru o săptămână la Sibiu şi este cuprinsă, inspirat, în Festivalul de teatru.

 

Anul acesta, dl Apostu a avut ideea de a îngloba, la viitoarea ediţie a Zilelor Clujului, o secţiune a Festivalului de teatru de la Sibiu. Iar TIFF-ul se suprapune cu Zilele Clujului cum nu se poate mai bine. Iată vocile Ardealului unite în cel puţin două oraşe importante. Şi pentru că aceste idei s-au născut în modul cel mai firesc, de aici nu poate fi decât un pas spre deschiderea şi naşterea unui proiect Transilvan de care este, totuşi, nevoie, acum poate mai mult decât oricând. Cum era şi normal, cultura a deschis drumul. Sper ca aceasta să se vadă şi ca oamenii de care depinde ca această idee să prindă contur să nu pregete în a face toate demersurile pentru a amplifica eforturile în această direcţie. Dacă suntem uniţi "în cuget", acesta este, cred, primul şi cel mai important pas într-un demers care îşi propune, până la urmă, un alt fel de emancipare, un alt fel de mod de a ridica, din noroiul în care se sufocă, o ţară. Căci Transilvania este România în aceeaşi măsură în care România este Transilvania.

Lucrurile bune care se nasc aici pot fi valabile pe întregul teritoriul, dar şi în întreaga conştiinţă a ţării. Probabil că se vor da interpretări răutăcioase acestui text. Nu îmi va păsa nici acum, aşa cum nu am luat în seamă nici altă dată eventualii critici răutăcioşi. Ceea ce îmi doresc e doar atât: ca lumea de bună condiţie intelectuală să nu treacă uşor peste aceste "semne" şi să gândească poate mai mult la un astfel de proiect, de unire a valorilor spaţiului în care trăim. Ideile şi, în general, "binele" se nasc atunci când valorile, talentele, minţile luminate se adună şi se aşază la un loc. Binele este atunci când spaţiile geografice se micşorează prin aceea că ideile străbat şi unesc, în loc să se concentreze în spaţii mici. Mă gândesc că nu era deloc întâmplător faptul că tocmai Ion I.C. Brătianu, cel care a făcut România Mare, a avut planul de a muta capitala de la Bucureşti în Transilvania...

Nu cred că această idee era proastă sau că şi-a pierdut consistenţa. România a rămas (până acum), Slavă Domnului, întreagă şi aşa a gândit-o şi Brătianu. Faptul că a dorit ca o ţară cum era şi este România să-şi mute capitala tocmai în Transilvania trebuie să fi avut suficiente motive care să reziste şi azi. În definitiv, au făcut asta şi alte ţări şi nu le-a mers rău. Turcia a mutat-o de la Istanbul în podişul superb al Anatoliei, Rusia la Moscova, iar Brazilia şi-a construit una "nouă", şi evoluţia lor n-a fost deloc proastă... Un motiv în plus să credem că Transilvania poate fi o soluţie pentru România şi pentru întreg poporul ei dacă noi, ardelenii, vom fi în stare să simţim istoria.