Sunt, în mare, douã tabere, care îsi sustin propriile idei despre cum ar trebui rezolvatã problema mãsurilor ce trebuie adoptate de guvern, în perioada urmãtoare, contra crizei care, chiar si în termeni mai “moi”, se anuntã una teribil de grea. Pe de o parte, dl Boc, premierul, sustine formula anuntatã de presedinte, si anume aceea a unui împrumut sub supravegherea FMI, ceea ce, dacã “privim succesele” liberale din ultimul an, pare o mãsurã extrem de bunã, mai ales într-o tarã în care furtul “în hârtii” este specialitatea multora dintre aceia care determinã ca preturile lucrãrilor publice sã se ridice întotdeauna cu mult peste cel care l-ar “scoate” particular, dacã ar lucra pentru el. Pe de altã parte, liberalii ne sfãtuiesc sã nu ne “înrobim” FMI-ului, care, nu de putine ori, a dat chix cu programul lor; program care, fie vorba între noi, se adreseazã doar tãrilor lumii a treia.
Vom vedea încotro va păşi guvernul. Oricum- şi într-un caz, şi în celălalt- România, în ansamblul ei, de la cei bogaţi şi până la săracii din ultimul cătun, va trebui să strângă cureaua drastic. Pe fondul acesta, cum este şi de aşteptat, mult trâmbiţata descentralizare şi “reaşezare” a zonelor de dezvoltare sub formă de provincii, sau cum se vor numi, acţiune care va favoriza cu adevărat un anume fel de auto-guvernare (în limitele Constituţiei ţării!), pare o acţiune care va întârzia sine die, cu toată osârdia – electorală sau nu - preşedintelui Băsescu. Dar nouă, ardelenilor, şi mai ales nouă, clujenilor, ne rămâne de trecut în vreun fel această sinistră criză, care a venit, rizibil, ca un fel de răspuns târziu pentru aceia dintre noi care ne-am încăpăţânat să-i mai aşteptăm pe americani.
Nu mă pricep la economie, nu sunt specialist în finanţe, dar o judecată de minim bun- simţ ar spune că cei care conduc judeţul vor trebui să gândească pentru această perioadă nefastă modalităţi de protejare a propriei comunităţi, a firmelor şi brandurilor clujene. Nu ne-au rămas prea multe, fiindcă unele au ales Bucureştiul de bunăvoie, iar altora li s-a pus “sula-n coaste” ca să-şi mute sediul social şi conducerea în capitală. Vreau să sper că cei în drept s-au gândit deja să protejeze capitalul local prin simplul gest de a face toate lucrările ce vor fi contractate DOAR cu firme clujene.
Nu mai e demult nici un secret, pentru nici un clujean, că marile firme din alte oraşe şi/sau din alte ţări, care câştigă marile licitaţii, spre exemplu în infrastructură sau construcţii, de fapt lucrează, în antrepriză tot cu firme şi muncitori din Cluj, pe care îi silesc, sub ameninţarea aducerii de muncitori din străinătate, să practice preţuri de multe ori jenante. Probabil că nimeni nu a uitat încă nesimţirea celor de la Bechtel, care au adus mână de lucru ieftină din Turcia, lăsând cu buzunarele goale atâţia clujeni care ar fi putut munci acasă la ei. Metoda este simplă: prin aceste procedee, o bună parte din banii alocaţi lucrării se “scot” de către firmele străine în ţara de provenienţă, iar scăderea sumelor de angajare pentru subcontractorii clujeni duce clar spre o mai proastă calitate a lucrărilor.
Dar marilor giganţi care tind să acapareze pieţele muncii din Cluj nu cred că le pasă nici de muncitorii români, nici de calitatea lucrării, ci, mai ales, de creşterea profitului. Pentru ei, că muncitorii vor fi din Turcia sau din China, este acelaşi lucru, dacă salariile vor fi mici. Poate că atât Primăria, cât şi Consiliul Judeţean din oraşul nostru ar trebui să se gândească la o hotărâre care să stipuleze ca înscrierea la licitaţiile pe care le au de pregătit să cuprindă drept punct obligatoriu pentru înscriere ca aceste firme care se concurează să fie din Cluj, pe de o parte, iar pe de alta, aceştia să se oblige să lucreze doar cu muncitori români.
Astfel, în loc de “Astaldi” din Italia, de “F.C.C” din Spania, “Strabag” din Austria sau “Lea Construction” din Portugalia ar putea, cu acelaşi succes, să lucreze firme clujene, iar o mare parte din banii care acum se scurg din ţara noastră zguduită de criză, spre bogaţii europei, ar rămâne să ajute clujenii să iasă la liman. Nu în ultimul rând, ar trebui să încurajăm Banca Transilvania, noi, clujenii, în primul rând, fiindcă aceasta este SINGURA bancă din România cu capital exclusiv românesc şi singura bancă din Transilvania care îşi are sediul central şi actul de naştere în oraşul nostru.
S-au făcut multe afaceri reuşite, multe averi şi s-a construit mult în Cluj cu sprijinul acestei bănci. Cel puţin cei pe care banca i-a sprijinit sunt datori să aibă încredere în ea şi pe viitor. Mă opresc aici, deşi aş putea enumera numele multor firme de renume din Cluj, care trebuie să-şi caute de lucru prin alte părţi ale ţării, nemaiavând loc de “preferaţii” de peste munţi şi din străinătate, firme clujene, despre care cred că ar trebui privite cu mai multă încredere de mai marii oraşului.
Oricum am privi lucrurile, revalorizarea şi protejarea capitalului de muncă autohton reprezintă, cred, una din primele măsuri anticriză pe plan local, pe care diriguitorii judeţului şi ai oraşului ar trebui să le aibă în vedere. O primă şi foarte simplă formă în care banii se vor regăsi în buzunarele clujenilor şi nu în ai altora.
