Citatul de mai sus pare să fie un laitmotiv pentru o largă masă de politicieni din România postdecembristă. Principialism 0 şi oportunism cât încape. Doar că după ce treci prin mai multe staţii politice, rişti să pierzi din vedere că ai trecut graniţa, iar ceea ce faci e o acţiune din obicei, precum e prostituţia. Am văzut cum politicienii noştri (în marea lor majoritate) se opun discuţiei legate de legalizarea prostituţiei, dar în Parlamentul naţional o practică cu neruşinare. În condiţiile date, cui îi place pe centură? Doar celor care se vând sau şi celor care cumpără? Aş spune că şi unora şi altora.
Astfel, prin lungi şi sforăitoare declaraţii de la diverse tribune publice, mai marii neamului nu au renunţat niciodată să sancţioneze acest obicei, numit generic traseism.
Dar Constituţia României prevede pentru deputaţi şi senatori un mandat reprezentantiv şi nu unul imperativ, astfel că nimeni, nici partidul din care face parte nu îi poate impune parlamentarului să voteze altfel de cum vrea el şi dacă se supără poate să dea cu disciplina de partid pe jos şi să plece frumuşel în altă parte. Deci, Legea Fundamentală garantează traseismul. Vorbe frumoase au fost mereu, dar niciun proiect de revizuire a Constuţiei pe această temă. Nici măcar "reformatorul" patriei din ultimii ani, Traian Băsescu, nu a făcut vreun gest. De ce? Pentru că i-a servit şi lui şi celorlalţi. E mai bine să poţi apela la mercenari, când "vremurile grele" o cer!
În 2000, Guvernul PSD s-a folosit de mulţi transfugi politici pentru a-şi consolida majoritatea. PRM-ul lui Vadim Tudor a fost decimat după alegeri, deşi obţinuse un ireal scor de peste 20 de procente. Noroc cu Irina Loghin că i-a rămas fidelă tribunului până la capăt. PD-ul din perioada 2000-2004 a rămas fără grup parlamentar, după ce mai multor politicieni cu trandafirul în mână le-a făcut cu ochiul fratele vechi din FSN. În 2004, acelaşi scenariu, cu "soluţia imorală"! PUR-ul lui "Felix" Voiculescu a fost smuls de jucătorul de la Cotroceni din Alianţa cu PSD şi partidul lui Adrian Năstase a intrat în opoziţie. Însă cu mai puţini parlamentari.
Un an mai târziu, PD face pirueta anului. Deşi mai mulţi lideri printre care şi viitorul preşedinte al partidului susţineau sus şi tare că vor rămâne social-democraţi o viaţă întreagă, după doar o săptămână şi-au desoperit vocaţia de populari. Pe principiul las-o-ncolo de doctrină, că mă doare la patină. După un război fără menajamente între PSD şi PD (devenit între timp PDL), la final de 2008, se produce miracolul. Visul de ani al lui Traian devine realitate. L-a învins pe Iliescu şi a refăcut alianţa trandafirilor. Doar că povestea de dragoste a FSN Reloaded s-a stins subit. Iar după nouă luni de mariaj intens, cum era de aşteptat, din această frumoasă relaţie s-a născut UNPR, foşti PSD-işti şi liberali chemaţi la oaste sub sabia generalului de intendenţă, Oprea. UNPR a rămas cu Traian şi PDL până în mai 2012, când şi-au adus aminte că sunt "factor de stabilitate" şi, fără niciun fel de scrupule s-au băgat în USL. Cu acelaşi principialism şi devotament "cauzei drepte", Ponta şi Antonescu i-a primit cu locuri eligibile în colegiile uninominale.
Campionii sunt, totuşi, cei de la UDMR. La ei se aplică cel mai bine versurile trupei Voltaj: "Din floare-n floare ca o albinutză vrei să zbori/ E atât de scurtă vara asta/
Şi e plin de flori". Din 96 încoace nu au ratat nicio floare politică, nici din stânga, nici din dreapta!
Listele de candidaţi pentru Parlament sunt pline cu oameni care în viaţa lor politică, nu foarte îndelungată, au schimbat partidele precum cămăşile. Sunt prezenţi şi la Cluj, nu facem excepţie, dimpotrivă, oferim modele pentru alţii. Dar, mai interesează pe cineva? Parcă nici nu mai contează exemplele izolate, câtă vreme traseismul e cutumă de partid.
Cu toate astea, vin alegerile peste o lună, oameni buni. O să vă treziţi cu ştampila de vot în faţa unor candidaţi pe care i-aţi văzut sub alte sigle politice. Şi vă întreb. Începeţi voi reforma?
