"De ce mi-e frică de Ucraina"

Declaraţie: "Ca politician, intelectual crescut şi format la Cluj şi în vestul Europei, cu experienţă în două continente, îmi este frică de ce se întâmplă în Ucraina, îmi este frică de slaba noastră pregătire dar mai ales de indulgenţa faţă de noi înşine".

Asistăm la desfăşurarea rapidă a evenimentelor din Ucraina începută în urmă cu şase luni cu "Euro-Maidanul" din centrul Kievului, manifestaţie începută paşnic de ucrainienii proeuropeni. UE a arătat că este total nepregătită pentru astfel de evenimente. Din decembrie 2013 până în prezent şi-au pierdut viaţa în Ucraina peste 300 de persoane. Crimeea a fost anexată la Federaţia Rusă, iar două regiuni din estul Ucrainei, Doneţk şi Lugansk, şi-au declarat autonomia printr-un referendum recunoscut imediat de Federaţia Rusă, prin Serghei Lavrov, ministru de Externe.

Am anticipat public, în scris, toate acestea, în urmă cu trei luni. Ca şi în cazul lui Edward Snowden, nu cred în coincidenţe. În Ucraina totul s-a petrecut conform planului Federaţiei Ruse. Urmează celelalte etape ale planului până la federalizarea completă a Ucrainei; anexarea Transnistriei şi izolarea totală a Republicii Moldova. La sud, la Marea Neagră, între Odessa şi braţul Chilia, Federaţia Rusă va controla teritoriul şi va exploata în largul Mării Negre extracţia de petrol şi gaze. În acelaşi timp va supraveghea implementarea şi funcţionarea profitabilă a proiectului South Stream - transportul de gaze din Rusia spre Bulgaria, prin Dobrogea. Anunţul Moscovei că va suplimenta flota de la Marea Neagră cu 30 de vase si echipamente de război în următorii doi ani vine firesc în această logică.

Privesc pe hartă ţările vecine României şi am simţământul că Bulgaria joacă dublu (double standard), Serbia, în curs de aderare la UE, a anunţat oficial (Agerpres) că NU va aplica sancţiunile UE şi SUA împotriva Rusiei, iar Republica Moldova trebuie să se aştepte la consecinţe "deosebit de grave în cazul semnării actului de asociere cu UE", avertizează Moscova prin vicepremierul Rogozin.

Incidentul cu Rogozin este un exemplu de infantilism al politicienilor români. Rogozin a întins o cursă României, iar preşedintele şi Guvernul României, au căzut în ea. Nu îl consider pe Rogozin "un simplu pion al regelui", chiar dacă este mai flamboaiant în declaraţii. Născut la 21 decembrie, 1963, în Moscova, este vicepremier al Federaţiei Ruse, iar până în prezent a ocupat poziţii cheie în guvernele de la Moscova. Între altele, a fost reprezentantul Federaţiei Ruse la NATO şi şef al Departamentului Industriei de Armament. Este doctor în filozofie al Universităţii din Moscova. Tot ceea ce Rogozin declară public este bine chibzuit, iar impresia că "se joacă" este antecalculată.

Parcurgând cu un avion de linie traseul de la sud la nord timp de 10 minute pe teritoriul Bulgariei (pe 9 mai, seara), apoi pe teritoriul Dobrogei, timp de 30 de minute, în timp ce la Bucureşti se afla un oficial CIA, Rogozin a finalizat cu succes misiunea lui planificată la Moscova. Documentele luate (sau furate) de la Chişinău şi transportate la Moscova au fost un alt succes al misiunii. Ce a urmat în retorica dintre Rogozin şi oficialităţile de la Bucureşti, inclusiv a preşedintelui României, a fost o cădere la nivel de cârciumă de sat. Dar şi aici Rogozin a câştigat. Viclean, a atras în această polemică de speţă atât de joasă funcţia cea mai înaltă a României, preşedintele. S-au invocat public, de ambele părţi, consum considerabil de votcă şi whisky. Grotesc. Mi-a fost ruşine.

Între alte oficialităţi americane prezente în această perioadă în România, pe 20 mai va veni la Bucureşti Joe Biden, vicepreşedintele SUA (exact în aceeaşi zi Vladimir Putin efectuează o vizită la Shanghai). Îmi doresc ca sfatul pe care oficialul american îl va da politicienilor români să fie încetarea scandalurilor interne şi să se concentreze pe ce se întâmplă în ţară la nivel economic; crearea de locuri de muncă, creştere economică şi atenţie mărită la ce se întâmplă în regiunea noastră. Aş dori ca o altă recomandare venită din partea vicepreşedintelui SUA să fie lupta împotriva corupţiei profunde, ajunsă la cote naţionale. Evoluţia evenimentelor din Ucraina şi din ţările vecine să ducă la profesionalizarea serioasă a structurilor oficiale din România.

Sunt de acord cu Ioan Rus, şeful meu de la Cluj pe linie de partid, care prin apelul adresat politicienilor români, le solicită: "Avem nevoie de creştere şi dezvoltare economică, nu de scandaluri interminabile". În fapt, aceasta ar trebui să fie esenţa politicii interne şi externe a României de azi. De 25 de ani România se află într-o permanentă bătălie internă, fără sens, astfel s-a a creat imaginea a unei ţări fără viitor. De aceea, preşedintele SUA, Barack Obama, merge în Polonia şi nu vine în România. Trebuie să devenim o ţară de încredere pe care se poate conta, să avem structuri de stat solide, profesioniste. Deocamdată arătăm că nu prea suntem conştienţi că suntem în NATO.

Emil ALUAŞ

Cadru universitar în Europa şi SUA, bun cunoscător a istoriei şi valorilor vestice, publicist cu peste 250 de articole publicate în ediţii tipărite şi online, dirijor, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST prin care doreşte implementarea valorilor vestice în societatea românească. Sau, cum spune el, "deslavizarea singurei culturi latine din Centrul şi Estul Europei şi integrarea României în cultura vestică".

 

Comenteaza