“De la Decebalus per Scorilo”, la Petran per Nicoară!

Pe linia moştenirii dacice, aşteptam, cu sufletul la gură, marea confruntare din sânul familiei liberale din Cluj-Napoca. Semeţi şi viteji ca străbunii geto-daci (apelul la istorie nu e întâmplător, vorbim de un partid istoric), liberalii din municipiu şi-au desfăşurat armatele de-a lungul unui an şi jumătate de pace interimară, când, în capul triburilor cu săgeata în mână, era numit periodic câte un "tarabostes". Interimarii nu au fost lăsaţi niciodată să facă prea mulţi purici, nu de alta, dar era periculos să ai un om care, odată ce a prins rădăcini, ar putea să facă şefilor o "neloială" concurenţă.

Conflictul mocnit dintre Marius Nicoară şi Horea Uioreanu era la un pas de a fi stârnit, dar niciunul nu a avut vreodată curajul să ducă războiul rece mai departe. Amândoi şi-au păstrat atent şi influenţa şi teritoriile cucerite cu greu în partid. Organizaţiile PNL din Gherla, Floreşti, Beliş sau Borşa s-au încolonat în spatele şefului Nicoară, în timp ce secundul Uioreanu, odată uns preşedinte al Consiliului Judeţean, a câştigat filialele din sud - Turda, Câmpia Turzii, şi cea mai mare parte a comunelor liberale din Cluj. Aşa că lupta pentru controlul decisiv al liberalilor din judeţ avea să se ducă în cea mai mare organizaţie a PNL, Cluj-Napoca.

După ce chiar Uioreanu şi-a anunţat intenţia de a-şi permanentiza interimatul la municipiu, doar cu câteva ore înainte de termenul limită de depunere a candidaturilor, omul s-a răzgândit. Şi-a anunţat susţinerea pentru un om din tabăra sa, veşnica speranţă liberală din Cluj, Ioan Petran. Mutare şoc, cu scopul de a năuci adversarul, printr-o mişcare de regrupare a forţelor de la o garnizoană la alta, sau de la un lider la altul, pe principiul ce mi-e unul, ce mi-e altul! În tot acest timp, Nicoară îşi încălzea pe margine favoritul, deputatul Adrian Oros, cunoscut mai ales pentru lipsa sa de apetenţă în ceea ce înseamnă dezbaterea publică. Un politician al cărui nume nu îl mai reţin nici măcar cei care l-au votat. Asta deşi a mai fost şef al organizaţiei în cauză, ba a candidat şi la europarlamentare, chiar dacă nu ştiu câţi îşi mai amintesc. Ce-i drept era a doua opţiune pentru Nicoară. Rămânea prima doar dacă nu mai candida "amicul" Uioreanu.
Ca să-şi convingă aderenţii din organizaţie că e vremea confruntării, s-a dat strigătul de luptă. "Nicoară e disperat că a pierdut tot la nivel naţional, nu e vicepreşedinte, Antonescu l-a pus deoparte şi îl împinge pe Oros să-l contracandideze pe Uioreanu, dar, cu astfel de mişcări, îşi pregăteşte înmormântarea politică"..., a afirmat războinic cel care încă nu îşi anunţase pretenţiile de şef pe Cluj-Napoca, Ioan Petran. Replici fără precedent ale consilierului judeţean, cunoscut şi recunoscut mai degrabă pentru firea sa mereu împăciuitoare. Ceva pe principiul siropului de tuse - nici nu strică, nici nu drege. Răspunsul lui Nicoară n-a fost mai prejos: E interesant că vorbeşte Petran, care a avut un scor formidabil de 11%. Nu te apuci să critici atunci când tu eşti zero". În momentul ăla m-am gândit că ar merge un remake la filmul "Dacii". Poate că n-o mai fi Pierre Brice şi Amza Pelea dar rolurile ar putea fi jucate chiar de Ioan Petran şi Marius Nicoară. S-ar descurca de minune. Numai că, ce să vezi? În mai puţin de 48 de ore au dat-o la întors ca la Ploieşti, vorba vine. Nicoară cu steagul dacic al şarpelui cu cap de lup, dar fără dinţi, anunţă că îl susţine pe Petran. Ultimul clamează "dragostea în diversitate" din marea organizaţie liberală. O organizaţie judeţeană care pare tot mai tentată să îşi schimbe liderul (aşa se laudă unii), nu peste multe luni de aici înainte. Asta dacă nu se opune, cumva, boss-ul de la Bucureşti. Un episod similar s-a petrecut la "generale".

Una peste alta, alegerile au trecut. Fără luptă. La cantina de unde în mod absolut "liberal" presa a fost scoasă afară din sală, a rulat un film slab. Imaginea care rămâne e a unor politicieni obosiţi, aceeaşi de 20 de ani, care, în loc să câştige sau să piardă demn, pun de-o pace mincinoasă. Antonescu a crescut vertiginos în sondaje după alegerile prezidenţiale din 2009, când a obţinut abia locul trei. N-a contat rezultatul, a contat modul în care a fost dusă lupta. Cu vreo două-trei excepţii (una chiar e de reţinut - cândva făcea opoziţie cu succes), numele din noul birou sunt ale unor iluştri anonimi despre care nu se ştie mare lucru. În 2016, probabil nu vor mai avea sprijinul PSD. Vor trebui să se bată singuri şi la primărie şi la Consiliul Judeţean. După cum arată, acum, şansele să mai câştige ceva sunt cam puţine.