Despre caracterul pozitiv al unei idei

Dezbaterea din blogosferă cu privire la intenţia Consiliului Judeţean, respectiv a preşedintelui Tişe, de a acorda după stabilirea unui set de criterii, nu aleatoriu sau preferenţial, un eventual sprijin financiar presei clujene, rămâne o idee nobilă şi, totodată, una extrem de europeană. În primul rând, părerile pro şi contra acestei iniţiative ne arată un corp jurnalistic viu al cetăţii clujene.

Ar fi fost chiar anormal şi periculos dacă o astfel de iniţiativă nu ar fi stârnit polemică. îmi permit să mă exprim şi în spaţiul public referitor la acest subiect, pentru că fac parte din conducerea editorială a celui mai important ziar din Cluj la această oră. Un ziar în cadrul căruia până mai ieri eram şi acţionar semnificativ, deci am avut şansa să cunosc atât bucătăria economico-financiară şi managerială, cât şi, acum, pe cea strict editorială a unuia dintre cele mai importante vehicule media clujene.

 

Momentan, chiar aş putea să mă înscriu într-una dintre organizaţiile presei clujene, fiind doar simplu jurnalist de provincie. Voi medita în zilele următoare la acest aspect. Atât Franţa, cât şi Italia,  Marea Britanie sau Danemarca au găsit formule de a sprijini presa nu doar în vremuri de criză. Trebuie să se înţeleagă odată că presa face parte din spaţiul public şi, pur şi simplu, nu poate absenta din democraţiile consolidate. Aşa cum este obligatoriu să existe.

 

De altfel, sunt puţin uimit de poziţia uneia dintre organizaţiile jurnaliştilor clujeni, pe care o pun exclusiv pe seama unei frustrări evidente că nu a fost enumerată în ordinea celor care ar fi trebuit să participe la o consultare şi dezbatere binevenite şi la stabilirea unui set de reguli precise pe marginea posibilului sprijin şi a modului în care el s-ar putea, eventual, concretiza.

 

 Este foarte probabil ca jurnaliştii respectivi să nu cunoască situaţia din alte state europene şi să nu aibă cunoştinţă, de asemenea, că acest subiect a fost deja abordat de către Clubul Român de Presă, de către Asociaţia Jurnaliştilor din România şi de către Centrul pentru Jurnalism Independent. Fără a-mi propune să nasc o polemică, dar cu dorinţa sinceră de a participa la dezbaterea iniţiată de către organizaţia respectivă, unde cer 15 minute pentru prezentarea unor studii de caz, aş vrea să vă supun atenţiei poziţia celui mai cunoscut şi respectat jurnalist din România, Cristian Tudor Popescu, despre acest subiect în urmă cu exact o lună, pe Hotnews-

 

“Fireşte că trebuie să existe aşa ceva, în condiţiile în care presa e considerată şi ea cât de cât importantă pentru această ţară, la fel de importantă ca autostrăzile, de exemplu. Este greu să accepţi ideea că un ziar poate avea ponderea unei autostrăzi în viaţa unei ţări. Dar dacă guvernanţii vor ajunge la concluzia că trebuie sprijinită presa din România , atunci se va vedea la ce este bun un ziar.”

 

 O poziţie interesantă a avut şi unul dintre liderii generaţiei tinere de jurnalişti, Cătălin Tolontan, citat de Hotnews- “Iniţiativa unui plan de salvare a presei a aparţinut Asociaţiei Jurnaliştilor din România . După două şedinţe ale conducerii şi o Adunare Generală, AJR a lansat o dezbatere publică despre nevoia ca statul să ia act de starea precară a ziarelor, inclusiv a celor locale, care sunt extrem de expuse.

 

“Urma să ne sindicalizăm demersul şi cu celelalte organizaţii media. E bine că oamenii din guvern se gândesc la soluţii, totul e ca legea să se facă după consultări şi efectele ei să nu vină prea târziu. După cum se derulează bugetele, cred că 99% dintre ziarele din România vor fi pe cash flow negativ în luna mai. Şi situaţia se va croniciza”.

 

Să nu ştie cei doi distinşi jurnalişti de pericolele la care se supune presa în urma acceptării ajutorului de la stat? E greu de crezut. TVR şi Radioul public sunt posturi subvenţionate de la buget, se poate spune, oare, că jurnaliştii de acolo sunt mai puţin critici când vine vorba de putere?

 

Cu siguranţă nu, am putut constata direct că un astfel de raţionament nu este unul care să stea în picioare. Oare, cred colegii mei, jurnalişti, că în cazul în care Consiliul Judeţean ar sprijini, pe baza unui plan discutat cu patronatele, asociaţiile profesionale şi sindicatele şi pe baza unor criterii clare, presa din Cluj, reprezentanţii acesteia ar trece cu vederea dacă licitaţiile CJ nu ar fi corecte?

 

Sincer, mă îndoiesc. Mi-aş permite să-i invit pe unii dintre distinşii mei colegi de breaslă să privească ceva mai pozitiv lucrurile. Ura şi înverşunarea nu au dus niciodată la nimic bun. M-am încăpăţânat să scriu acest text, deşi, la ZIUA de CLUJ, avem, probabil, cele mai mici probleme cu asigurarea bugetului de cheltuieli lunar, deci nu am fi trişti că mai dispar instituţii media de pe piaţă decât strict prin prisma jurnaliştilor clujeni care îşi pierd locurile de muncă.

 

 Asta e, fără ajutoare de nici un fel şi să reziste cine poate, dar asta doar după ce vor lua o decizie total democratică reprezentanţii instituţiilor de presă din Cluj şi nu doar o organizaţie profesională ce şi-a pierdut demult caracterul de reprezentativitate la nivelul breslei! Dezbaterea şi votul sunt cele care trebuie să gireze democraţia şi nu cine e mai vocal la adăpostul anonimatului de pe internet. îmi pare sincer rău dacă am supărat pe cineva cu textul de mai sus, îmi cer iertare şi, în încheiere, cu respect vă spun tuturor

 

Paşte Fericit, linişte în suflet şi pace în gând!