Cred însă că putem desprinde din declarații și din cartea care a pavat calea ideilor lui Donald Trump spre public ("Crippled America – How to Make America Great Again", Threshold, NY, 2015) orientări specifice administrației care vine. Mă refer aici la trei dintre acestea: reconsolidarea Americii în interior, corectura globalizării și reașezarea relațiilor dintre supraputeri, care, toate, ating direct interesele României.
Donald Trump propune, în primul rând, o reafirmare a puterii americane în lume. “Reprezentarea măreției americane, spune el, a țării noastre ca lider al lumii libere și nelibere, a pălit (verblasst)” în urma unor politici ce se cer schimbate.
Corectura globalizării este printre mijloacele reconsolidării în interior. Ea va interveni, căci, spune liderul american, „economia de piață liberă funcționează, ea are nevoie doar de o conducere curentă, nu de dictatură”. Cu recenta alegere la Casa Albă, statul american își propune să asigure această conducere.
Donald Trump le-a spus oponenților săi: “nu am deloc timp pentru corectitudinea politică absolută”. Pledoaria sa nestrămutată este pentru o percepție a realității necontaminată de clișeele care au proliferat în ultimul deceniu.
Politica externă pe care Donald Trump o preconizează pleacă de la observația că “nu a fost niciodată un timp atât de periculos ca cel de astăzi”. Conform opiniei sale, nu se poate face față primejdiilor fără “a acționa dintr-o poziție de putere”, iar o armată imbatabilă este indispensabilă.
Donald Trump insistă asupra faptului că “Rusia și China, pe termen lung, vor rămâne neîndoielnic cei mai mari concurenți” pentru America. Cu Rusia trebuie ajuns la o înțelegere strategică și militară, având în vedere răspunderile comune pentru situația internațională. SUA și China au nevoie, fiecare, ca cealaltă parte să dispună de o economie solidă. Foarte probabil, Donald Trump va relua tradiția nixoniană de a privi lumea plecând de la interacțiunea celor trei supraputeri.
Ce are de făcut România în fața acestei schimbări de proporții semnificative ? Am arătat deja cu ani în urmă (în "The Destiny of Europe", Editura Academiei Române, 2012) că lumea este în schimbare, că actualele politici europene duc în criză și că România are nevoie de o altă politică externă decât cea care s-a făcut în ultima decadă.
Preluând ministerul de externe am arătat că politica externă a țării are nevoie de o reprofilare, ceea ce înseamnă ca, pe fondul apartenenței la UE și NATO, să se valorifice inițative proprii în geometria variabilă a supraputerilor (vezi Romeo Couți, "România în lumea în schimbare", 2013).
Din păcate, la decidenții noștri actuali nu se observă capacitatea de articula profilul politicii externe românești, iar la cei care îi consiliază, oportuniști fiind, așadar fără să-și fi dat vreodată în scris ideile, nici atât. România ar proceda înțelept lărgind neântârziat cercul decidenților prin democratizare și aducînd în față personal cu valoare prin meritocrație.
Altfel, se plătește din greu, ca și până acum. De pildă, apelul adresat firmelor americane de către președintele ales de a investi în America și măsurile legislative anunțate, găsesc România cu prea puține investiții directe americane. Neglijarea invitației adresate politicii românești din partea altui președinte american, la București, de a crea punți în spațiul internațional, costă, de asemenea, și lasă terenul gol pentru inițiativele altor țări, în detrimentul intereselor proprii.
"Corectitudinea politică", care a înlocuit și în România gândirea creativă cu plierea la criterii formale, în pofida faptelor, va bate în retragere, dar, între timp, se vor fi irosit energii considerabile în locul maturei conduite cetățenești.
Andrei MARGA
www.andreimarga.eu
