Deutsch & Rumänische Freundschaft

Partidul de guvernământ a fost pus într-o poziţie delicată de către unul dintre miniştrii cei mai plăcuţi oamenilor, poate şi pentru că obişnuia să îşi cumpere bunăvoinţa unei părţi a presei prin publicitate de stat.
Elena Udrea? Vasile Blaga? Emil Boc, puşchea pe limbă?!

 

Nu. Karl Theodor zu Guttenberg, supranumit ministrul "copy-paste" sau alintat în glumă "zu Googleberg" şi-a dat demisia din funcţia de ministru al apărării în cabinetul Angelei Merkel, după ce fusese prins cu un plagiat ordinar în teza de doctorat susţinută la Bayreuth. Nici sprijinul de care s-a bucurat din partea Dnei Cancelar, nici popularitatea cu care îl înconjoară germanii nu l-au salvat de la previzibilul deznodământ "nemţesc" al afacerii, deşi până în ultimul moment el catalogase drept "absurde" toate acuzaţiile care i se aduceau.

Toată presa germană a vuit despre scandal, în ultima lună, cu excepţia celui mai citit cotidian, tabloidul Bild, care n-a scos o vorbuliţă. (Da, în Germania, tabloidele se ocupă şi de politică, nu doar de borfetele ce vuiesc în jurul puternicilor zilei.) Colac peste pupăză, la sfârşitul lunii ianuarie, armata germană s-a aflat într-un nou scandal, după ce un raport parlamentar a dezvăluit unele practici neconforme cu ştaiful Bundeswehrului la bordul unei nave-şcoală a armatei, precum beţii, ritualuri de "botez" ale celor mai tineri dintre militari, cazuri de hărţuire sexuală plus vreo patru morţi la bordul său din 2008 încoace, despre care nu aflase nimeni. Tânărul ministru, povăţuit bine de consilierii săi de PR, s-a victimizat eficient, iar poporul i-a ţinut partea până la capăt.

Cât despre Bild, recunoscut pentru atitudinea de carnasieră în raport cu puterea politică, acesta a fost una dintre platformele media cele mai prietenoase cu Guttenberg, în ambele scandaluri, mergând până într-acolo încât a publicat pe pagina sa web un sondaj ale cărui rezultate au ţinut o primă pagină cu titlul "87% din cititorii Bild spun «DA, îl susţinem pe Guttenberg»", deşi pe internet rezultatele arătau pe dos (mai bine de jumătate dintre respondenţi cereau demisia ministrului Apărării).
Misterul a fost dezlegat recent de cotidianul Die Tageszeitung. Reforma armatei germane susţinute de Guttenberg, care a presupus inclusiv renunţarea la serviciul militar obligatoriu, necesită militari proaspeţi, iar pentru asta nu strică o campanie publicitară. Într-un demers surprinzător de opac pentru uzanţele germane, Guttenberg şi ministerul său au ales să deruleze campania în presa scrisă şi online doar prin Bild, deşi reprezentanţii ministerului au susţinut o vreme că aceasta va avea în vedere şi alte publicaţii.

Trebuie să fi fost o pură coincidenţă atitudinea împăciuitoare a tabloidului faţă de ministru, aşa precum se întâmpla odinioară şi în alte părţi ale lumii, cu o presă care vedea lumea prin lentila roz asigurată din banii publicităţii de stat (vezi cazurile notorii Udrea, Ridzi, Năstase, dar şi altele despre care nu se ştiu prea multe, ci doar se bănuieşte, prietenii ştiu de ce).

Complicitatea dintre politicieni şi presă întru rezolvarea unor dificultăţi personale este surprinzătoare doar prin faptul că Guttenberg este tânăr, este neamţ şi, în plus, este un produs proaspăt al unei noi generaţii de politicieni creştin-democraţi bavarezi. Altfel, ca români, ne simţim tot mai puţin scandalizaţi atunci când o emisiune dispare de pe post subit pentru ca noul manager să nu-şi pericliteze propriile interese sau, poate, propria libertate. Sau atunci când vechiul moşier al aceleiaşi televiziuni îşi poartă războaiele personale prin pumnii înarmaţi ai angajaţilor. Sau când cei autointitulaţi manageri de presă se şterg la preţiosul fund cu libertatea de conştiinţă a ziariştilor puşi pe gânduri de împovărătoarele credite în franci elveţieni.
Coda: Dan Voiculescu, actual lider al opoziţiei, dar aflat la putere neîntrerupt de mai bine de 20 de ani (în această parte a lumii, nu e niciun paradox în asta), şi-a făcut rost de spaţiu în presa fiică-sii pentru a-şi pregăti contraatacul, în eventualitatea în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va confirma astăzi verdictul de poliţie politică dat de CNSAS în cazul său. Cică "dacă presiunea puterii politice va învinge, voi continua imediat procesul la CEDO şi mă voi asigura că toţi cei care au greşit în acest dosar vor plăti."

O altă informaţie "de ultimă oră" de pe un site obscur de bârfe politice (a se citi "operaţiuni de şantaj cu victimă schimbătoare, în funcţie de cine marcă banul") vorbeşte despre ceva bileţel pe care "dom' profesor" l-a găsit la locuinţa sa, în care i se cere eliminarea "Sintezei Zilei" din grila Antenei 3. Mihai Gâdea nu a putut fi contactat "pentru mai multe detalii", mai zicea site-ul. Bieţii prigoniţi de dictatura dictatorului pămpălău de la Cotroceni, înjurat de toate-cele non-stop, îmi storc o lacrimă. De dispreţ.
Morala: Întâi, faci cumva să ţii presa alături de tine. Apoi, poţi face orice năzbâtie, imorală sau chiar ilegală, pentru că presa prietenă te va ajuta să te victimizezi liniştit, pentru ca lumea să continue să-ţi păstreze chipul fotogenic pe post de amuletă în portofel. Dacă nu exagerezi cu operaţiunile de spălare a imaginii, s-ar putea chiar să mai rămână câţiva naivi să te şi creadă.

Cazul Dan Voiculescu este spectaculos doar prin amploarea pe care o are cultul personalităţii sale la televiziunile din subordine. Altfel, grotescul situaţiilor face ca eficienţa operaţiunilor de imagine să fie slabă. Sunt, însă, destui alţii care folosesc metodele mult mai discret sau doar mult mai pragmatic. De aceştia acuzaţiile de orice fel nu se lipesc niciodată, pentru simplul motiv că, practic, nu există presă care să le facă publice. Veţi spune că nu există nimeni care să cumpere (aproape) toată presa. V-aş spune să vă mai gândiţi.