Dar, iatã cã a venit, mai repede decât mã asteptam, momentul sã-l vorbesc de bine. Gestul d-sale de a-l “legitima” politic pe binecunoscutul primar al Odorheiului, Szasz Jeno, presedintele Uniunii Civice Maghiare, cu ocazia recentei sale vizite de lucru în judetul Trei scaune, s-a dovedit, poate, cea mai reusitã întreprindere a d-sale.
Spargerea UDMR, acest monolit obraznic, aflat întotdeauna, prin orice mijloace, la guvernare, pentru a se constitui în pavãza care a apãrat ani de-a rândul atâtia “politicieni români de etnie maghiarã” de “curiozitatea” procurorilor care luptã cu coruptia, pare, începând de ieri, o realitate.
Aflati la sfat, la Cluj, pentru redactarea “Listei comune” a UDMR, pentru alegerile Parlamentului European, pe care urma sã figureze si celebrul pastor reformat Laszlo Tokes, “politicienii români de etnie maghiarã” erau pe punctul de a rãsufla usurati mizând pe o pace beneficã.
Pace care le-ar fi asigurat posibilitatea de a santaja mai departe partidele aflate la guvernare, conservând avantaje personale, în detrimentul propriei etnii. Dar n-a fost sã (mai) fie. A trebuit doar o pauzã de cafea, ca “omul lui Bãsescu” de etnie maghiarã sã toarne în urechea pastorului câteva picãturi de venin ca acesta sã nu semneze protocolul care ar fi adus liniste în UDMR.
Motivele oficiale sunt multe si, pentru cei care cunosc adevãratele “strategii” ale acestor oameni politici, chiar nu conteazã. Adevãrul este unul si bun: vizita d-lui Bãsescu pe la vilele de protocol ale lui Ceausescu din Har-Cov a avut efectul scontat de acesta. UDMR, un partid anacronic (nu cred cã mai existã în Europa modernã vreun partid creat pe criterii etnice!) si folositor doar unor maghiari “învârtiti”, este pe punctul de a sucomba.
Abia odatã cu “aneantizarea” acestuia minoritatea maghiarã va putea fi într-adevãr reprezentatã eficient în Parlamentul României. Sunt, deci, dispus sã-i trecem
d-lui presedinte cu vederea celelalte “distrugeri” – mai mari sau mai mici (Victor Ciorbea, PNT-cd, Petre Roman, PNL, iar mai nou PSD, cu ajutorul prietenilor lui din acest partid). Victoria d-sale de ieri face toate paralele. Curãtirea politicii noastre trebuia începutã cu cineva. Iar sortii au cãzut pe UDMR.
Si, culmea, cu sigurantã cã vom avea si o Lege a Minoritãtilor cu adevãrat europeanã, odatã cu regruparea UDMR în afara Parlamentului. Iar d-l Frunda nu va mai trebui sã facã precizãri în legãturã cu tara pe care o reprezintã d-sa în Parlamentul European. Dar nu numai atât. Cu sigurantã cã si proprietãtile Fundatiei Gojdu din Budapesta, mostenirea marelui avocat si parlamentar român, nu va mai fi obiect de negociere politicã între cele douã tãri.
