"Doi şi-un Sfert" face politică la greu

 Nu avea atribuţii legale în acest sens. Şi, totuşi, s-a implicat, negociind datoria statului cazac faţă de statul român, în urma achiziţionării pachetului majoritar de acţiuni Rompetrol. Şi lucrurile au ieşit prost. Vinovaţii sunt şeful lui "Doi şi-un sfert", ofiţerii care au acceptat un ordin ilegal, ministrul de Interne care răspunde de "Doi şi-un Sfert" - la acea vreme Traian Igaş - şi primul-ministru, care îl numeşte sau îl demite pe şeful de la "Doi şi-un Sfert" şi care, şi el, şi-a dat acordul. Iar ultimul pe listă şi cel mai vinovat este Traian Băsescu, nu numai fiindcă el a condus Guvernul Boc, ci şi fiindcă a fost şi este preşedinte CSAT. Unii consideră că sunt obsedat pe chestiunea serviciilor secrete. Şi poate pe drept cuvânt. Eu am identificat, în unele practici ale serviciilor secrete din România, cauzele răului. Şi nu întâmplător, ori de câte ori Bucureştiul este zguduit de un mare scandal, generat, la prima vedere, de o nouă gaură în bugetul public, aflăm că, undeva, viermele care a mâncat mărul din interior este reprezentat de o acţiune a unuia sau altuia dintre serviciile secrete.

Ca toate celelalte servicii secrete, "Doi şi-un Sfert" are atribuţii legale exclusiv în zona obţinerii unor informaţii care pot fi utile statului român. Este adevărat că, după anul 2000, pe rând, serviciile secrete din România s-au transformat în servicii atât de inteligente, încât, prin legi speciale, li s-a permis să-şi înfiinţeze societăţi comerciale acoperite şi să participe, exploatând din plin informaţiile obţinute pe bani publici şi în numele autorităţii statului, în operaţiuni economico-financiare la concurenţă cu celelalte firme pe care, de cele mai multe ori, le-a zdrobit. Cu toate astea, în niciun caz vreun serviciu secret român nu are dreptul de a negocia, economic sau politic, în numele statului, substituindu-se membrilor Guvernului.

Dar cum la noi totul se poate, s-a întâmplat şi această anomalie. Agenţi secreţi ai serviciului "Doi şi-un Sfert" au primit ordinul de a se deplasa în Kazahstan pentru a negocia condiţiile în care KazMunaiGaz urma să plătească datoria preluată la data achiziţionării acţiunilor Rompetrol. Deci nu primul-minstru, nu un ministru de resort urma să negocieze, ci o echipă de spioni. Absolut bulversant. În primul rând, pentru că niciodată, în niciun stat, acest lucru nu a fost permis şi, în al doilea rând, că, din punct de vedere legal, "Doi şi-un Sfert" este un serviciu secret de protecţie al Ministerului de Interne, care nu are ce căuta în capitalele altor state pentru că, pur şi simplu, nu are atribuţii extrateritoriale. Să nu ne imaginăm însă, că agenţii secreţi "Doi şi-un Sfert" s-ar fi deplasat în Kazahstan de capul lor. Ei au făcut-o la ordin. La ordinul ministrului lor de Interne. La acea dată, Traian Igaş. Acesta, la rândul lui, a avut acordul premierului Emil Boc. Iar preşedintele Consiliului Superior de Apărare a Ţării, Traian Băsescu, nu putea fi, şi nu a fost, străin de această situaţie.

Ce ştim astăzi? Că cele semnalate mai sus sunt informaţii riguros exacte. Oricât de incredibil pare. Pe toată linia, până la şeful statului, au fost încălcate legile ţării. Şi mai ştim faptul că, în cele din urmă, negocierile purtate de spionii "Doi şi-un Sfert" au eşuat. Există şi trei mari necunoscute. Prima e cât Dumnezeu o fi costat această operaţiune "Doi şi-un Sfert", plătită, evident, din bani publici? Al doilea semn de întrebare se referă la modul în care s-a construit acest grup infracţional la vârful României. Pentru că da, vorbim despre o încălcare gravă a legilor, săvârşită de mai multe persoane, vorbim, de fapt, de un grup criminal organizat. Şi, în fine, al treilea semn de întrebare este când şi cum vor plăti cei vinovaţi.