Ziarul Financiar a publicat ieri câteva frânturi dintr-un raport al Curţii de Conturi aferent anului 2010, care arăta cum au fost sifonaţi banii din mai multe proiecte pentru plata unor salarii fără contract de muncă, bonuri de benzină de zeci de mii de euro, subvenţii acordate unor persoane care nu intrau în grupul-ţintă al proiectelor, excursii de studii scumpe şi degeaba sau achiziţii de autoturisme de teren fără justificare.
Obişnuiţi cu practicile româneşti, am putea tinde să le dăm dreptate celor care, cu banii europeni în buzunare, au început să-i cheltuiască în propriile beneficii, sperând că nu vor da socoteală nimănui, ca până acum. În definitiv, banii erau destinaţi, în ultimă instanţă, creşterii nivelului de trai. Nu mai contează al cui.
Interesant este că, în urma raportului Curţii de Conturi, autoritatea de management al POSDRU a primit mai multe recomandări pentru eficientizarea activităţii pe parcursul anului 2011, pentru ca situaţiile reclamate să nu mai apară. Cum aceasta s-a făcut că plouă, Comisia Europeană a luat decizia iminentă pe care am aflat-o şi noi: întreruperea banilor. Acum, ne putem da de ceasul morţii că după 5 ani de la aderare ne aflăm în acelaşi punct, pentru că nu reuşim să le luăm banii europenilor decât în cuantum de 5% din total şi, chiar şi atunci când lucrurile par să meargă bine, se încalcă normativele.
Sângele apă nu se face. După ce ai fost o viaţă întreagă o jigodie de câine ţinut scurt în lanţ şi ţi se dă drumul, nu-ţi vine să asculţi de cei care te pun la regim, să nu-ţi plesnească maţele flămânde. Ani la rând, ai învăţat tehnici de supravieţuire la limita de jos a demnităţii umane, ai îndurat umilinţa privării de hrană, de electricitate, ai învăţat să te guduri pe lângă mai marii zilei, să te pricopseşti cu câte o ciosvârtă mai acătări. De destule ori ai călcat pe cadavre ca să supravieţuieşti, tu şi cei ca tine. Schimbarea completă a mediului de viaţă pe tine nu te mai poate schimba. Între timp, civilizatorii te-au învăţat să-ţi tai unghiuţele când ieşi în lume, să-ţi alegi reprezentanţii prin foruri de dezbatere, s-au uitat la tine ca la unul de soi şi, cu chiu, cu vai, te-au lăsat printre ei. Au decis să te ajute să te dezvolţi, să înveţi şi să câştigi după cum meriţi. Târziu s-au prins că pe tine te durea sub coadă de regulile pe care ţi le impuseseră, pentru că la tine acasă continuai să faci lucrurile după cum îţi fusese scrijelit pe vremuri în ADN: pe ascuns şi permanent în căutarea unui ciolan mai cărnos, chiar dacă pentru el trebuia să încalci consemnele. Aşadar, nimic nu s-a schimbat în esenţă. Pentru românul mediu, autoritatea legii, a actului scris şi consimţit este nulă atâta timp cât în favoarea acestor norme nu lucrează o entitate opresivă şi capabilă de represalii.
Există două lucruri care ne pot scoate la liman. Primul - transparenţa administrativă. Nu mizez pe ruşinea care o să-i apuce pe toţi şnapanii de prin ministere, autorităţi, regii, consilii etc. atunci când prostimea va afla cum şi în ce hal au reuşit să deturneze spre conturi apropiate bani fără număr, mizerii a căror existenţă nu mai reclamă probe (cum altfel s-ar fi putut cheltui o medie de 6.000 de euro/km de drum pentru deszăpezirea pe care am văzut-o în iarna asta ş.a.m.d?). Totuşi, anchetele penale care ar decurge din scoaterea la lumină a ilegalităţilor măcar le-ar mai da un fior rece pe spinare, i-ar menţine în tensiune, i-ar umple de gânduri sumbre, le-ar dăuna cumva, drept mic act reparatoriu pentru ţinerea în loc a unei Românii veşnic "încremenite în proiect". Dar transparenţa rămâne un deziderat pentru generaţiile viitoare: momentan, până şi accesul la legile statului român este restricţionat, pentru că Monitorul Oficial se poate consulta în întregime doar contra cost, prin lege. Modelul sloven, de pildă, care obligă orice autoritate a statului, indiferent de rang şi jurisdicţie, să publice toate contractele şi cheltuielile făcute pe un site la care are acces oricine, este o utopie. Oricând se va trezi câte un deputat Márton Árpád sau Máté András să ne spună că asta e neconstituţional şi să depună un amendament scris în păsăreasca lor juridică, de unde să aflăm că măsura încalcă drepturile omului. Cum adică, omul corupt nu e şi el om? Nu are şi el dreptul la confidenţialitate?
Alt lucru pe care l-am pierdut este bunul simţ. Necuantificabil, greu de pus în normă şi, astfel, lăsat pe seama cutumei, bunul simţ nu urlă atunci când este încălcat, nici procurorii nu se pot sesiza în asemenea cazuri. O societate care l-a pierdut nu-l mai poate recupera insistând să-i traducă normele elementare în legi scrise. Tentativele României de a o face se traduc astăzi prin supra-reglementare cu consecinţe care merg de la absurd la ridicol. Iată cum aşa-zisa luptă cu evaziunea fiscală se duce prin crearea de mecanisme birocratice aberante, cu inflaţia de formulare ambigue de declaraţii fiscale şi toată liota de taxe şi parataxe pe care contribuabilii trebuie să le plătească, în conturi diferite, potrivit unei legislaţii stufoase şi imposibil de însuşit de un om cu bun simţ. Acelaşi bun simţ ar fi trimis în derizoriu adoptarea legii picnicului, care, citită şi înţeleasă strict după textul ei, îl taxează cu amendă serioasă şi pe cel care lasă pet-uri pe malul râului sau riscă să dea foc la tot Făgetul, dar şi pe omul simplu care mănâncă o gogoaşă pe stradă. (Legea defineşte activitatea de picnic ca "orice activitate de recreere desfăşurată pe domeniul public sau privat al statului şi/sau unităţilor administrativ-teritoriale, de una sau mai multe persoane şi care presupune consumul de băuturi şi/sau alimente, precum şi, după caz, aprinderea sau nu a focului.")
De câteva zile avem un guvern nou. Instituirea unor reguli de transparenţă în administraţie şi în procesul decizional nu l-ar costa nimic, ba dimpotrivă, pe termen mediu ar creşte veniturile statului şi, pe măsură ce regula s-ar perpetua, ar contribui şi la un oarecare progres vizibil pentru omul de rând. Dar, pentru restaurarea bunului simţ, guvernul nu poate face nimic concret. Poate doar să ofere exemple vii, cu tot riscul de a fi debarcat înainte de a pricepe de ce.
