Şi ce echipă şi-ar putea face Universitatea! Cu Mate, în poartă, cu Irimie şi „uriaşul" Chindriş în defensivă, cu Moruţan, Vlad Vlăduţ şi Haţiegan la mijloc, iar în atac i-am urmări pe Salcău, Norbert şi Pintea. Mai sunt Dulca, Bria şi Cobârzan. Să nu-i uităm şi pe Ursu, Calcan, Cristi Mureşan şi Dulap. Să mă ierte cei pe care nu i-am amintit, dar mă voi revanşa la cronicile pe care le voi scrie când vor ajunge în prima ligă.
La „Cupa de Crăciun", competiţia aflată la a treia ediţie, graţie eforturilor antrenorilor de la Centru de Copii şi Juniori, am găsit tezaurul clubului. La ştiri ni se prezintă datoriile nemiloase, se pregătesc ferparele, se preferă cancanul în locul soluţiilor salvatoare. Aurul alb-negru poate fi valorificat de un finanţator priceput. Un om care să aibă răbdare, să creeze condiţii de pregătire pentru tinerii fotbalişti, să-i motiveze pe antrenori. Nu e uşor, nu e la îndemâna oricui. La noi se vizează câştigul rapid şi suculent. Proiectele depind de capriciile patronilor, impacientaţi că nu dau mai repede tunul. În afara lui Hagi nimeni nu a investit serios în sectorul juvenil.
Cu un plan bine conceput şi respectat cu stricteţe, Universitatea s-ar putea autofinanţa în câţiva ani, nu ar mai fi necesare injecţii financiare. „U" nu trebuie să caute peste mări şi ţări fotbalişti, mai ales în vremuri de criză. E de ajuns să privească în propria curte, să supravegheze joaca puştilor de la baza „Dan Anca". Pe lângă istoria de aproape un secol, pe lângă fanii ce-i strigă numele, Universitatea mai are un atu la masa negocierilor, filonul viu din Gheorghieni. Încă sunt aici, cu toate că de la Ploieşti s-au solicitat liste cu cei mai talentaţi fotbalişti, însoţite de caracterizări amănunţite. Daniel Sima, Mugurel Dan, Călin Sălăgean, Septimiu Ormenişan, Ovidiu Sărmăşan sau Ionuţ Bal încă rezistă pe baricada pasiunii pentru meserie.
De la vocile cristaline de lângă Detunata nu învăţaţi doar fotbal. Şi în vremuri tulburi, copiii Universităţii Cluj au găsit resursele sufleteşti şi financiare să le facă o bucurie de Sărbători semenilor care o duc mult mai greu. Au cântat colinde la Centrul „Gavroche" şi le-au dăruit locatarilor prăjituri, ciocolată şi jucării. Nici suporterii nu stau cu mâinile în sân. Pentru ziua de sâmbătă le-au pregătit puştilor un moment de suflet la Iulius Mall. Să nu uite că vine Crăciunul, să ştie că nu sunt singuri, că nu vor fi abandonaţi. Aceasta este o imagine nefardată a Universităţii Cluj, în oglindă se disting altruismul, solidaritatea, bucuria de a fi împreună. Sunt calităţi tot mai rar întâlnite în societatea de azi. Nu e întâmplător că „U" nu găseşte patronul care să o merite. Chiar e un demers dificil, dacă totul se reduce la calcule şi profit.
Ioan Ovidiu Sabău şi Cristinel Pojar au asistat la „Cupa de Crăciun", al cărei slogan e „Du povestea mai departe". La festivitatea de premiere au fost recompensaţi cu titlul de membri de onoare ai Centrului de Copii şi Juniori. „Ne obligă acest titlu", a remarcat „Moţu'. E adevărat şi asta le-am şi sugerat în acea seară. E nevoie ca Sabău, Pojar şi alţii, care vor ca povestea să meargă mai departe, să se implice în aceste clipe, să depună toate diligenţele, să facă lobby pe lângă autorităţi şi oameni de afaceri, să le deschidă ochii şi sufletele. Ştiu că Sabău şi Pojar au avut o experienţă nefericită în relaţia cu consilierii şi personajele potente ale Clujului, dar merită orice sacrificiu pentru "Şepcile Roşii" . Şi nu pentru vreun titlu de glorie, ci ca să aibă conştiinţa împăcată.
