Pe urmă, inima mi-a venit la loc. Poate dintr-o eroare circumstanţială a autorului englez, sau dintr-o eroare lingvistică a unui traducător prea pripit, elitele despre care se făcea vorbire erau aceeiaşi miniştri corupţi, aceeiaşi politicieni veroşi, aceeiaşi afacerişti hrăpăreţi, aceleaşi celebrităţi născute din haznaua vreunui scandal, pe care îi cunoaştem prea bine din recoltele recente ale DNA.
Mi-am pus deci întrebarea: în cel fel pot fi aceste persoane categorisite drept elite? Dacă este să ne referim strict la definiţia din DEX, care defineşte elitele drept "Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate" - niciuna! Miniştrii care-şi înfig mâinile până la coate în banul public, pentru a alimenta partidul tutelar şi propriile buzunare, aleşii locali care transformă judeţele în feude personale, afaceriştii care au tunul drept principal mijloc de producţie, prelaţii care zornăie din podoabe aurite când urcă în limuzinele lor luxoase- aceştia să fie elitele noastre?
Descurajant, răspunsul este: DA! În ultimă instanţă, doar societatea românească, privită ca un tot nediferenţiat, poate hotărî pe care dintre membrii săi să-i considere ca făcând parte din elite. Elitele româneşti sunt definite prin televizor şi tabloide, trei fiind criteriile elective: bogăţia, puterea, faima. Cei bogaţi, indiferent pe ce cale s-a înfiripat bogăţia lor, capătă automat faimă, şi sunt corupţi de virusul puterii, visându-se (precum broasca din fabulă, care dorea să se umfle cât o vacă) miniştri, parlamentari, europarlamentari sau chiar... presedinţi! Cei puternici, prin poziţiile pe care ajung să le ocupe în aşezământul social, profitând de imperfecţiunile mecanismelor democratice, doresc să convertească această putere în bogăţie (dar cât mai multă!) şi în faimă (dar cât mai obscenă!). Cei faimoşi, promovaţi de televiziuni cinice şi de tabloide scabroase, încearcă să-şi vândă faima pe cât mai mulţi bani (indiferent dacă aceasta înseamnă escrocări sau şantaje murdare).
Dacă acestea sunt elitele noastre - cei bogaţi, cei puternici, cei faimoşi -, şi dacă cele de mai sus sunt căile ascensiunii lor, atunci nu este de mirare că arestul Poliţiei Capitalei trebuie de urgenţă lărgit, şi că puşcăriile gem de bogătaşi, puternici şi faimoşi! Noua găselniţă de spălat creiere a unui important post TV ar trebui să se joace nu în junglă, ci la Jilava sau la Poarta Albă: "Sunt celebru, scoate-mă de aici!"! Străvechea învăţătură taoistă care spune că trebuie să fii bogat cu cumpătare, să fii puternic cu modestie, şi să nu cauţi faima în nici o împrejurare, nu au ajuns până pe meleagurile româneşti, tărâm al subdezvoltării morale şi al exhibiţionismului putrid.
Aceste principii au prins rădăcini pe alte meleaguri, unde cei bogaţi ştiu că au o datorie de onoare faţă de cei prin a căror muncă s-o clădit averea lor, unde cei puternici ştiu că vor fi aspru pedepsiţi dacă profită de puterea lor, iar cei faimoşi... ei bine, acolo nu veţi găsi decât accidental personaje de prima pagină dintre cei bogaţi şi cei puternici! Chiar fără să aibă habar de preceptele taoiste, aceştia preferă să rămână departe de lumina reflectoarelor. Ei sunt elite tocmai fiindcă nu fac din aceasta un spectacol ieftin şi jenant. Şi îşi fac datoria de elite cu bun simţ şi discreţie.
Să dormim liniştiţi, DNA-ul lucrează pentru noi. Oricât de ruşinaţi sau de umiliţi (ca naţiune) ne-am simţi în această situaţie, mulţe personaje din "elitele" româneşti vor mai îngroşa rândurile arestaţilor, trimişilor în judecată şi încarceraţilor. Şi ruşinea nu ne va trece până când nu vom învăţa că adevăratele elite sunt profesorii dăruiţi, savanţii neobosiţi, artiştii şi sportivii de vârf, oamenii de afaceri cinstiţi şi politicienii corecţi.
