Dar nu în acest sens utilizez expresia de "eternul suspendat". Ci dintr-o cu totul altă perspectivă.
Din perspectiva complicaţiilor de natură constituţională pe care le-a generat criza politică de la Bucureşti. Şi nu numai criza. Ci şi presiunile infernale externe alimentate, în mod răuvoitor, de agenţi interni de influenţă de tipul Monica Macovei. În ce situaţie ne aflăm?
În trecut, situaţia era simplă. Preşedintele României putea fi demis la referendum dacă aşa decideau majoritatea celor care se prezentau. Aşa s-a întâmplat la primul referendum de demitere. Câştigat de Traian Băsescu. Atunci nu s-a pus problema unei majorităţi calificate. Între timp, temându-se de o nouă suspendare şi vaccinat după prima, controversatul om politic şi-a folosit uriaşa influenţă pentru a determina majoritatea parlamentară care aparţinea partidului său să modifice respectiva prevedere. În mai multe sensuri. Când USL a ajuns majoritar, la rândul său, în Parlament, a decis să se revină la situaţia anterioară. Dar s-a ajuns la Curtea Constituţională, între timp sacralizată de demagogi politici interni şi externi. Iar respectiva Curte a răspuns în dodii. Ca să împace şi capra şi varza. Adică şi raţiunea constituţională a suspendării, care în varianta impusă de Băsescu devenea inoperantă, şi pe preşedintele aflat în pragul demiterii. Prin urmare, este necesar, pentru validarea demiterii, ca la urne să se prezinte jumătate dintre alegători iar, dintre aceştia, jumătate plus unu să fie împotriva suspendatului.
Şi astfel se intră într-un cerc vicios. De ce? Pentru că, pe de-o parte, Curtea Constituţională a validat suspendarea lui Băsescu de către Parlament. Dacă ea va invalida demiterea, pentru că se vor prezenţa mai puţini electori decât jumătate şi indiferent cum ar vota aceştia, atunci ne întoarcem de unde am plecat. Dar de unde am plecat? Am plecat de la o suspendare din Parlament validată de Curte. Deci acolo nu ne mai putem întoarce. Ce va invalida CCR? Va invalida doar referendumul de demitere. Ceea ce înseamnă nici mai mult, nici mai puţin decât că, într-un termen de până la trei luni de zile, va trebui organizat un nou referendum. Adică se reia procedura de la punctul suspendării validate de câte ori este necesar, până când se vor prezenta la vot suficienţi români. Iar până atunci, Crin Antonescu va fi preşedinte interimar. De aceea am folosit expresia de aeternul suspendat".
Pentru a face tărăboiul intern şi mai ales extern cât mai mare, preşedintele Traian Băsescu are tot interesul să procedeze în aşa fel încât referendumul de demitere să fie invalidat. Adică să se prezinte un număr insuficient de români la urne. Orice observator al scenei politice va avea, în zilele următoare, dovada că nici în campania suspendatului, nici în campania PDL, care îl sprijină, nimeni nu va insista în mod convingător pe necesitatea prezentării celor mai mulţi dintre români la urne.
Oricât se va strădui Parlamentul să adapteze decizia Curţii Constituţionale şi poruncile înaltelor porţi de la Washington şi Bruxelles, el tot nu va reuşi să ne scoată din acest cerc vicios. Iar dacă voinţa românilor va fi violată, în sensul că va exista un dictat al minorităţii care îl doreşte preşedinte pe Traian Băsescu asupra majorităţii care nu îl doreşte şi logica de mai sus va fi ignorată, atunci nimic nu va opri majoritatea parlamentară să îl suspende din nou.
