Telefonul sună de câteva ori până să apuc să răspund. Numărul e cunoscut. Îmi caut pe birou agenda. Ştiu că voi avea ce să-mi notez, că va urma un dialog cu ajutorul căruia ziaristul va găsi filonul pentru un nou articol şi va pătrunde dincolo de liniile mişcătoare ale clasamentului. La telefon e Nicolae Szoboszlay, portarul care are aproape aceeaşi vârstă cu „U", echipa la care a apărat, a antrenat şi a format sportivi şi caractere. „Mi-a produs o impresie deosebită interviul cu Sinescu, antrenorul Astrei, pe care l-am citit în Gazeta Sporturilor. M-au impresionat cultura acestui om şi modestia. Aş vrea să vorbim despre unele idei ale acestui interviu. Te aştept cu o cafea bună".
Invitaţia e de nerefuzat, pentru că Nicolae Szoboszlay ar putea scrie un Curs al Bunelor Maniere Fotbalistice. Ai nevoie de aer proaspăt într-un mediu poluat de mârlănie şi interese. După câteva guri de cafea şi discuţii despre ultimele noutăţi, îmi arată un fragment subliniat din interviul cu Valentin Sinescu. Reporterul l-a întrebat pe tehnician ce apreciază la un jucător. „Echilibrul şi caracterul. Vă dau un exemplu, Andrei Mureşan. Un băiat care părea că a pierdut orice şansă pentru a câştiga un loc în echipă. S-a pregătit însă cu şi mai mare seriozitate şi acum a devenit unul dintre cei mai buni jucători. Acest gen de fotbalist trebuie să definească construcţia unei formaţii".
Szoboszlay e încântat şi de modul în care priveşte Sinescu sportul şi de faptul că fotbalistul, de care povestea antrenorul Astrei, e un clujean. Pe tatăl lui Andrei, fost fundaş stânga la Universitatea, în prezent maseur la CFR, l-a cunoscut în anii junioratului la Câmpia Turzii. L-a protejat de influenţele negative ale veteranilor şi l-a îndemnat să nu neglijeze cartea. Iosif Mureşan a absolvit Facultatea de Geologie. „Una dintre greutăţile cele mai mari, pe care o întâmpină antrenorii de copii şi juniori, e cea educaţională, principala deficienţă e lipsa celor şapte ani de acasă. Această problemă preocupă şi colectivul Şcolii lui Mihai Georgescu, unde lucrez acum. Trebuie să fim înarmaţi cu deosebit tact pedagogic ca să suplinim aceste lipsuri familiale". Nu a fost şi cazul lui Andrei Mureşan, supravegheat cu atenţie de bunici şi părinţi. „Această educaţie l-a întărit, l-a ajutat să depăşească situaţia grea de la Rapid. Azi e titular la Astra pe un post corespunzător calităţilor sale, cel de fundaş central, şi a eliminat chiar Rapidul din Cupă. Familia a avut un rol important în ascensiunea sa, mama, tata şi bunicii şi-au pus amprenta".
La scurt timp după întâlnirea cu portarul de 88 de ani, Universitatea a disputat ultimul meci în deplasare din 2012. „Şepcile Roşii" au jocul în mână, victoria pare la îndemână. Galeria cântă fără pauză, în ciuda frigului, iar în repertoriu a reapărut „Gaudeaumus". Ar fi timpul pentru un succes, prea s-au înşirat înfrângerile, temerile şi ghinioanele. Adrian Popa e o surpriză plăcută, a intrat curajos şi sigur în locul lui Pătraşcu. Apărarea e condusă de Szilagyi, căpitanul cu şapte vieţi. „U" îşi suprinde adversarul prin acţiuni pe flancuri, fiindcă antrenorul Marius Popescu a observat că mijlocaşii Predescu şi Braganca întârzie să-şi dubleze colegii pe faza defensivă. Când toate păreau că merg strună, Paulinho a fost eliminat. I-a tras o palmă unui adversar, dar peluza fularelor alb-negre a simţit durerea mai abitir ca jucătorul Gloriei. E un sentiment des încercat în acest an zbuciumat. Senzaţia se accentuează peste câteva minute când Cleiton a primit şi el cartonaşul roşu pentru un cot aplicat în falca unui bistriţean. E ceva între scârbă şi revoltă.
Universitatea a rezistat eroic la Bistriţa, susţinută de corul din tribună, ba era şi să câştige dacă Vasile nu trăgea, din 6 metri, ca Badea Gheorghe. Inspiraţia lui Papi a făcut ca în săptămâna premergătoare partidei să insiste în pregătire pe exerciţii utile în caz de inferioritate numerică, 4 contra 6, 6 contra 8 şi 8 contra 10. „Azi, Marius Popescu e un exemplu de profesionism şi comportament. A fost un junior mai neastâmpărat. Îl felicit", l-a lăudat Szoboszlay.
Urmează meciul cu Steaua şi fanii îi acuză pe jucătorii aduşi de Anamaria Prodan că şi-au procurat scutiri de la o partidă cu rezultatul cunoscut, sperăm, şi de DIICOT. Acelaşi Cleiton ratase din toate poziţiile cu Pandurii. Brazilianul a încheiat contractul cu Universitatea ca un neam prost. Nervi aveau şi suporterii prezenţi la Bistriţa, dar au trecut peste supărări şi frustrări pentru a-şi susţine echipa. Sau poate că atacantul a citit că „U" e „echipa elanurilor nestăvilite" şi atât a înţeles. Cleiton întăreşte spusele lui Sinescu. Nu poţi construi o formatie puternică şi curată cu astfel de loaze. Brazilianule, la revedere, drum bun! Paulinho a plâns la duş, însă lacrimile sale nu ne conving, de multă vreme e o umbră a fotbalistului care ţesea cu spor ocazii şi goluri.
Se anunţă Apocalipsa după partida cu Steaua. În cazul în care Universitatea va juca şi în 2013, iar banii vor fi la fel de puţini, trebuie să se mizeze pe juniorii crescuţi de Centrul care l-a produs şi pe Andrei Mureşan. Papi e decis să le ofere jăratic. Calcan, Cîndea, Zdroba sau Dulap abia aşteaptă un semn. Nu sunt blazaţi, pe ei îi frige tricoul, cu ei poţi demara un proiect credibil. Dacă se va urma modelul „Timişoara", cu o formaţie a suporterilor care să pornească din ligile inferioare, cu atât mai mult vor fi utili copiii vaccinaţi la baza „Dan Anca".
La Cluj ninge cu fulgi mari. Oraşul e alb, doar gândurile sunt tot mai negre. Cât timp se mai aude „Gaudeamus", primăvara nu poate fi aşa departe. 7
