Dacă meciul nu s-ar fi încheiat, probabil că, în clipa în care citiţi acest text, „U" Cluj ar fi pasat din nou în spate. Firmele care monitorizează partidele de fotbal ar trebui să introducă un nou element în grilă, posesia „a la Cluj". Întâlnirea constituie material didactic pentru echipa de rugby a Universităţii. O posesie oarbă, enervantă, un imens steag alb desenat pe gazon în faţa suporterilor nevoiţi să înghită o nouă umilinţă.
Dacă tribuna întâi e de regulă o mare moartă, nici tribuna a doua nu a avut voce, nu a mai preluat scandările peluzei. A strigat numele echipei numai pentru a taxa frăţia dintre brigăzile clujene şi ultraşii alb-roşii. Stadiul furiei a fost depăşit, i-a luat locul resemnarea, lehamitea. Aceasta nu e „U" Cluj, nu vă luaţi după aparenţe, după ce scrie în clasamentul primei ligi. „Şepcile Roşii" au votat, băieţii îmbrăcaţi întâmplător în alb şi negru nu-i reprezintă. Suporterii nu sunt pretenţioşi, nu îşi doresc numai victorii de la patru goluri în sus. Vor un pic de ambiţie, o participare demnă, vor să nu le mai fie ruşine când privesc spre teren. Doar Balauru şi căpitanul Christou ar merita o notă de trecere. Restul primesc pedeapsa maximă din legislaţia tribunelor: indiferenţa.
O lună plină doar pe jumătate i-a făcut concurenţă nocturnei sâmbătă seara. A dispărut în repriza secundă împreună cu formaţia lui Dulca. Nu au mai fost lumini în iarbă, nu a mai fost loc pentru poveşti, timpul a trecut înfiorător de încet pentru spectatori. Jocul Universităţii suferă. Fundaşii laterali sunt două porţi deschise, Muzac nu am înţeles la cine joacă. Dacă un fotbalist e lansat spre poarta dinamovistă, restul coechipierilor sunt mult prea în spate, nu ajung să-l susţină „U" a irosit două ocazii imense, dar oportunităţile nu au fost rodul unor acţiuni lucrate, exersate. Drăghici a scăpat printre liniile oaspeţilor după o degajare a lui Balauru, Viorel Dinu a şutat jenant, de la 11 metri, de unde nu ratează de obicei, primind balonul de la Boubacar.
Cât lipseşte Claudiu Niculescu! Un vârf de calibrul său nu ar fi a avut nevoie de încă o dublă pentru a înscrie. Nu e încă apt? E marginalizat, pentru că e în dizgraţia conducerii? De ce nu joacă şi Sisi? Fiindcă are salariul prea mare? Fundaşul care a plâns după golul izbăvitor cu Bistriţa merită să fie pe teren mai ales în condiţiile vitrege de azi, când nu mai există repere. Se vorbeşte că vestiarul e împărţit în găşti, că unii pierd nopţile în cluburi.
Nu e prima dată când Teodor Crăciunescu strică un meci. Fiul fostului şef al arbitrilor a dictat două penalty-uri aiurea, a validat un gol din ofsaid, i-a iertat pe dinamovişti de eliminări. Pentru binele sportului, ar fi cazul să primească o vacanţă lungă, definitivă. Nu îi vom simţi lipsa. Universitatea nu se poate ascunde în spatele arbitrajului lamentabil. Scuza nu ţine, când ieşi la joc cu avântul unui condamnat la moarte.
„Fotbalul e luptă şi onoare, de ce casele de pariuri sunt la mare căutare?", a fost una dintre întrebările galeriei Universităţii. Fanii acuză că echipa este captiva jocurilor de interese din prima ligă. „U" e binevoitoare cu Steaua, nu-i pune piedică lui Dinamo. Se pregăteşte Petrolul. O suferinţă ce nu se mai termină. „Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac, cu bună credinţă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor municipiului Cluj-Napoca. Aşa să îmi ajute Dumnezeu", e jurământul depus de primar în urmă cu câteva luni. Chiar aţi făcut tot ce stă în puterile dumneavoastră pentru Universitatea Cluj şi pentru suporterii care se îndemnau pe site-uri să vă voteze, domnule Boc?
