MIHAI MOGA: Gânduri despre ce a fost, ce e și ce va fi, la 20 de ani de ZIUA de CLUJ

Ziua de Cluj împlinește astăzi 20 de ani. E un moment important mai ales pentru cei care – jurnaliști sau cititori - au rămas fideli acestui brand și acestui stil de a face presă: critic, fără să fie jignitor; corect, fără să fie supus; actual, fără să renunțe la tradiție și vocație; deranjant, fără să devină obsesiv.

Sunt 20 de ani în care am fost martorii transformării zbuciumate prin care au trecut Clujul și Transilvania odată cu societatea românească în ansamblu. Am fost martori obiectivi ai măririi și decăderii multora, am asistat la înavuțirea unora (mulți pe spatele statului incapabil să se apere) și la falimentele altora, am relatat despre victoriile politicienilor pentru ca, după câțiva ani, tot noi să scriem despre înfrângerile care i-au trimis înapoi anonimat. Am scris sub amenințarea multor “despoți” locali, regionali sau naționali, am publicat articole care au deranjat cafeluța politicienilor sau siesta de dimineață a afaceriștilor veroși. Și continuăm să o facem. Nu spre vreo satisfacție personală, ci în numele dreptății și adevărului care trebuie spus (scris).

Într-o epocă în care nu mai există un singur adevăr și în care fiecare își creează propria versiune a acestuia, ZIUA de Cluj se încăpățânează să servească acel adevăr care deosebea cândva binele de rău, albul de negru și noaptea de zi. Continuăm să existăm, să scriem și să deranjăm, încăpățânați în a crede în misiunea ziaristului de a sluji nu unei persoane, idei sau ideologii, ci celor mulți.

Aplicând acestea toate în practică, bineînțeles că am și greșit în acești 20 de ani. Pentru că în spatele fiecărei știri sau analize, a fiecărui reportaj sau interviu se află un om, cu munca și efortul și oboseala și necazurile și problemele sale. Știm asta și nu ne considerăm nimic mai mult decât suntem.

Dar continuăm să scriem, iar eu încă mă încăpățânez să îi împing pe colegii mei să se autodepășească, să conștientizeze, așa cum au făcut-o înaintea lor și alți jurnaliști crescuți în “școala” ZIUA de CLUJ, că servim unui scop mai presus de noi și că, dincolo de aspectele practice ale acestui job (salariu, program de lucru, concediu, zile libere, prime, bonusuri), practicăm o meserie ce diferă de multe altele prin gradul de responsabilitate pe care îl purtăm în vârful proverbialei penițe.

M-am tot întrebat în ultimele săptămâni, pe măsură ce se apropia aniversarea a 20 de ani, ce am realizat, eu și colegii mei, foști sau actuali, la ZIUA de CLUJ? Ce reprezintă două decenii de presă? Și, mai ales, ce reprezintă astăzi ZIUA de CLUJ?

De fiecare dată când am încercat să răspund la întrebările de mai sus, mi-a venit în minte un citat atribuit lui Mark Twain, care a fost nu doar unul dintre cei mai importanți scriitori americani, ci și un jurnalist talentat și un bun observator al naturii umane:

“The devil's aversion to holy water is a light matter compared with a despot's dread of a newspaper that laughs.” (“The American Press”, în „Mark Twain: Press Critic”, University of California Press, 2003)

Tradus liber, citatul sună cam așa: “Aversiunea diavolului față de apa sfințită este o chestiune ușoară în comparație cu teama unui despot de un ziar care râde.”

În 2024, nu mai avem despoți, dar avem politicieni și oameni de afaceri care și-ar dori ca presa să fie înlocuită cu Facebook-ul, iar cititorii avizați și deșteptați cu o masă amorfă de consumatori fără discernământ ai unor informații livrate precum medicamentele: bine alese, atent dozate și la ore fixe.

În 2024, ZIUA de CLUJ nu este un ziar care râde, deși nu ne-am pierdut simțul umorului. Dar este un ziar care sfidează autoritarismul și care se încăpățânează să informeze cât mai corect cu putință și să îi provoace pe cititori să gândească și să decidă.

Ce a rămas, însă, constantă e teama „despoților” de presă. Și asta mă bucură. Pentru că, de multe ori, înainte ca Justiția să își facă treaba, e nevoie ca jurnaliștii să își facă treaba. Iar la Cluj încă există, din fericire, presă care deranjează, încă există jurnaliști incomozi, dar cu suficient curaj pentru a vorbi sau a scrie despre ceea ce alții vor să țină ascuns. Unii dintre ei au crescut odată cu ZIUA de CLUJ, alții ne-au fost, într-un fel sau altul, concurenți, dar toți sunt colegii noștri de breaslă și, pentru asta, îi respectăm. 

Bineînțeles, misiunea ZIUA de CLUJ continuă, dar eu închei aceste rânduri trimițând un gând de mulțumire lui Rareș și Tavi, alături de care am început această călătorie și care, chiar dacă astăzi sunt implicați în alte proiecte, au rămas fideli principiilor care ne-au adus, în 2004, împreună.

De asemenea, îi rog pe ziariștii care au trecut în acești 20 de ani pe la ZIUA de CLUJ, zeci de oameni care au pus umărul la crearea acestui brand media, unii doar câteva luni, alții ani în șir, iar alții încă de la început (mulțumesc, Silvia) să știe că nu i-am uitat și că munca lor a fost apreciată. La mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte.

Iar celor care sunt acum în redacția ZIUA de CLUJ, Anca, Silvia, Monica, Anca, Anca, Carol, Ionuț, Sergiu, Sergiu, Nicușor, Csaba, Cosmin, le spun că fac o treabă excelentă, într-una dintre cele mai dificile perioade pentru presă. Una în care, dincolo de presiunile de care am reușit să îi ținem departe, concurăm nu doar unii cu alții, ci și cu platformele social media, cu influencerii și cu pseudo-jurnaliștii. Una în care bătălia pe bugete e cruntă, în care “traffic is king” și asta duce la cheltuirea unor resurse mai mari pe umflarea traficului decât pe crearea de conținut de calitate. Una în care titlul e mai important decât conținutul, viteza e mai importantă decât calitatea, iar corectitudinea nu mai e de multă vreme un criteriu de evaluare a prestației jurnalistice.

Dar niciodată în acești 20 de ani provocările nu ne-au făcut, nici pe mine, nici pe colegii mei, să ne pierdem optimismul. Din contră! Privim cu recunoștință în spate și cu încredere în viitor.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că ne dă puterea să continuăm această călătorie minunată.

La Mulți Ani, ZIUA de CLUJ, La Mulți Ani, Clujeni!