„Nici la antrenamente nu juca în glumă. Nu accepta să joace doar aşa la miuţe, trata totul foarte serios, e un sufletist". Acesta este portretul schiţat de Ioan Ovidiu Sabău unui fotbalist cu care a împărţit uneori camera în cantonamente. Dacă nu l-aţi ghicit, colegul „Moţului" e Ioan Viorel Ganea, antrenorul care a venit la Cluj când Universitatea era ţintuită în groapa clasamentului şi binevoitorii se pregăteau să arunce primii pumni de ţărână peste muribundul îmbrăcat în alb şi negru.
Fostul internaţional a fost primit cu scepticism la Cluj. Nu avea experienţă, nu era timp pentru experimente, mandatul său din Moldova s-a încheiat în ton cu numele echipei ce-l chemase: Rapid. În Ardeal, Ganea a reuşit să adune un lot şi să construiască o formaţie în care se regăseşte de parcă s-ar privi în oglindă: „Mie mi-a plăcut să joc fotbal, nu să păcălesc fotbalul". Universitatea din startul lui 2013 e o trupă muncitoare, ambiţioasă şi luptătoare. Un grup care se agaţă de fiecare punct, de fiecare minge, aşa cum făcea şi rezerva de lux a Naţionalei. „U" a strâns 8 puncte vitale şi o aşteaptă două confruntări dificile, la Astra şi la Dinamo.
Măcar în prima deplasare, Universitatea nu-l va folosi pe golgeterul Viorel Dinu, uitat în tribună şi la partida cu Steaua. O decizie drastică a tehnicianului ce se poate transforma într-un conflict acut din care nici una dintre părţi nu are de câştigat. Dinu a fost schimbat de Ganea în minutul 36 al meciului cu Chiajna, iar antrenorul i-a reproşat că „s-a plimbat pe teren". Afirmaţia e prea dură. Din devierile lui Dinu s-au născut contraatacuri, l-am văzut pe numărul 29 încercând şi alunecări. Adică nu a fost în plus.
E greu să dai randament dacă nu eşti folosit pe un post compatibil cu calităţile tale. Viorel Dinu poate interpreta convingător rolul de al doilea vârf, dar nu e un vârf împins. Nu are viteză, nu are forţă, nu e un pivot. Nu-l mai poţi schimba la 33 de ani. Din postura de al doilea vârf înscria şi contribuia la fazele de poartă. În sistemul lui Ganea e încorsetat, s-a întâlnit cu golul numai la Constanţa, când a scos şi a transformat un penalty. L-am văzut des, în partida cu Chiajna, la centrul terenului, înconjurat de trei adversari. Şi dacă i s-ar fi aruncat o minge la bătaie, nu ar fi ajuns primul în careul lui Niţă, fiindcă nu e suficient de iute. Pe Dinu l-am vedea mai degrabă într-un cuplu cu Tony, un tandem ce ar fi capabil să zdruncine încrederea multor fundaşi. Nici Ganea nu ar fi fost la fel de productiv dacă vreun tehnician l-ar fi mutat pe extremă. Sunt două tipuri diferite de atacanţi. Ganea ţinea doi fundaşi în spate, Dinu e un stângaci cu execuţii savuroase.
Plecăm de la ipoteza în care Ganea nu-l expune intenţionat pentru a justifica un divorţ, că e numai un antrenor exigent, care nu face rabat de la cerinţele sale. Ganezu încă nu a explicat convingător îndepărtarea lui Marius Popescu. Dacă l-ar privi cu suspiciune pe Dinu, cum a mai scris presa centrală, tehnicianul nu trebuie să uite că Buleică, jucătorul care a marcat două goluri cât şase puncte, a fost adus la Cluj tot de Anamaria Prodan. Ar mai fi un amănunt. Dinu a rămas la Cluj deşi Severinul i-a oferit o sumă generoasă la semnătură. Măcar şi pentru acest gest, merită tratat corect.
Ganea e impulsiv, asta e deja o axiomă. Nu-i punem la îndoială buna credinţă şi milităm pentru o soluţionare amiabilă. Trebuie să primeze interesul Universităţii şi nu orgoliile. Dialogul poate pleca de la ce au în comun cei doi. Nu-i aşa, Viorele? Bine, Viorele?
