Câteodată e bine să închizi televizorul după ce se termină meciul. Altfel, ai putea să pleci la culcare cu ideile, deseori fixe, ale invitaţilor din studio. Noroc că Vali Moraru şi-a păstrat decenţa şi deontologia. Când Balint şi Ilie Dumitrescu acuză teama cu care ar fi jucat CFR în meciul cu Inter, Moraru intervine cu un bun simţ pe cale de dispariţie în presă: „Să nu uităm că noi nu prea am văzut prima repriză!". În rest, aceeaşi placă roş-albastră pe orice post de sport. Ce a mai zis Gigi, pe ce a mai pariat Reghe, ce năzdrăvănie a mai comis Meme Stoica. Ai nevoie de nervi tari şi, dacă nu eşti un fan roş-albastru, chiar nu merită să-ţi pierzi timpul în faţa ecranului.
Statistica prezentată de „Gazzetta dello Sport" e un martor credibil pentru o analiză la rece. CFR a avut 50% posesie pe „Giuseppe Meazza" şi 2-1 la cornere. „Diavolul" Palacio şi-a băgat codiţa în careul ardelenilor. Golurile argentinianului developează diferenţa dintre cele două formaţii. Au fost două execuţii ce nu se pot antrena, trebuie să ai clasă să înscrii în acest mod. Cel puţin în prima repriză, campioana României a dat senzaţia că e în stare să provoace o surpriză, că poate continua seria meciurilor europene fără înfrângere. I-a lipsit însă omul de gol sau jucătorul capabil să transforme o posesie de catifea, cum a numit-o presa italiană, într-o declaraţie autentică de război. Căderea din partea secundă poate fi consecinţa vacanţei prelungite. Inter e în plin fuleu, CFR abia la primul meci oficial în 2013.
Bastos e cea mai mare pierdere suferită de CFR în pauza de iarnă. Scuturile zornăie, armurile sunt de calitate, lipseşte paloşul. Sunt mult prea mulţi fotbalişti cu profil defensiv în lotul alb-vişiniu, iar la Milano Paulo Sergio i-a urcat pe podiumul verde ca la o prezentare de modă a agenţilor de securitate. Dacă l-am remarcat pe tehnicianul portughez pentru inovaţiile tactice, pentru curajul de a-l sacrifica pe grecul Kapetanos sau pentru dorinţa de a reda echipei plăcerea întâlnirii cu mingea, în disputa cu Inter am sesizat şi câteva lacune. A rămas încremenit în proiectul jocului cu trei fundaşi, deşi Stramaccioni folosea doar două vârfuri, nu a riscat nici când italienii au deschis scorul. Paulo Sergio a pregătit un plan şi nu a fost în stare să improvizeze. E drept, nici nu are materia primă necesară, iar Weldon şi Deac nu au fost trecuţi pe lista UEFA. Conducerea a sacrificat Europa League când i-a vândut pe Bastos şi Sougou şi a renunţat la Luis Alberto şi Aguirregaray fără să aducă în vestiar sportivi de acelaşi calibru. Maah are bunăvoinţă, e arţăgos, dar încă nu e la fel de percutant ca Sougou. Are nevoie de timp să-şi probeze calităţile, iar Muniru nu trebuie forţat. Lotul va fi întărit probabil la vară. Până atunci Paulo Sergio trebuie să se descurce cu marfa pe care i-au lăsat-o şefii. Stocul e firav, numai pentru uz intern.
„Este greu pentru o echipă din România să ajungă aici şi să meargă mai departe. Noi am picat cu Inter, echipă care acum doi ani a câştigat Liga Campionilor". Declaraţia îi aparţine lui Ricardo Cadu. Seamănă mai mult cu un comunicat emis de o firmă de PR. Şi portughezul a urcat cu dexteritate în şaua calului frumos. De la un căpitan aşteptam un îndemn la luptă, un semn că bătălia nu s-a încheiat. E discursul unui fundaş împăcat cu soarta potrivnică. Fanii sigur vor mai mult, chiar un retur miraculos.
Rămân cele 10 puncte din Liga Campionilor, e o performanţă calificarea în primăvara europeană. CFR nu a primit nimic de pomană, a reuşit pe muncă, urcând pas cu pas din calificări. Dacă va fi eliminată pe 21 februarie, va pierde şi pe mâna ei, din cauza politicii bugetare pe care o urmează cu stricteţe. Ghinionul nu e luat în calcul în Gruia, însă pretenţiile devin tot mai mari.
