Era în anul de grație 1993. Primisem din Germania un ultra computer, cu mega performanțe: 4 MB RAM, 240 MB hard. Primeam vizite invidioase de la prieteni, care se mirau: "Cââât, 240 MB? N-o să ai niciodată nevoie de atâta!" Era de înțeles năduful lor, doar Windows-ul acelor zile (3.1, îl mai ține cineva minte?) încăpea cuminte pe trei dischete de câte 1,44 MB...
Azi, până și cel mai ridicol dintre smartphone-uri are o memorie internă mai bogată în biți. Dacă ne gândim la schimbările care s-au produs doar în ultimii 20 de ani în viața noastră, în instrumentele care au devenit indispensabile pentru buna ei desfășurare, înțelegem că știința, împreună cu harnica sa fiică, tehnologia, au adus o contribuție esențială la înbunătăţirea vieţii umanităţii. Eu, care m-am născut într-o lume fără gaz în sobe, fără apă curentă, fără curent electric în prize, fără frigider, maşină de spălat, telefon, computer, multimedia meseriaşă... eu mă constitui martor al acestei incredibile (pentru tineri, desigur) circumstanţe.
În timpul existenţei mele pe această planetă, ştiinţa a schimbat fundamental nu numai viaţa cotidiană, dar însăşi orizontul intelectual al acestei vieţi (gândiţi-vă la impactul uluitor al imaginilor pe care telescopul spaţial Hubble ni le-a oferit scrutând adâncurile Cosmosului). Totuşi, am sentimentul că niciodată ştiinţa nu a fost atacată mai intens decât acum, în acest luminat secol XXI. Iar religia celor care atacă fără scrupule ştiinţa nu este catolicism sau islamism, ci se numeşte scepticism.
Scepticismul, împreună cu sora sa isterică contestarea, constituie una dintre principalele apărătoare ale securităţii umane. Neîncrederea în nou, vizionar sau pur şi simplu diferit de parametrii prezentului, este o reacţie care poate fi înţeleasă. Dar să transformi aceasta într-o adevărată religie... mi se pare extrem de neadecvat, stupid poate, şi în mod sigur extrem de dăunător.
Se contestă mai orice: aselenizarea omului pe satelitul natural al Terrei (care nu a fost altceva decât o făcătură în deşertul Nevada), fenomenul de încălzire globală (uitându-se că aproape fiecare an din ultimii zece a înregistrat un nou record de temperatură ridicată „de când există înregistrări meteorologice încoace"), evoluţia (care nu a avut niciodată loc, atotputernicul creator făurind Pământul cu „aparenţă de vechime"; o treime din americani cred că oamenii au existat ca atare de la începutul timpurilor!?), producţia vegetală modificată genetic (ignorându-se cu reavoinţă că prin organismele modificate genetic recoltele au crescut cu 22%, folosirea de pesticide a scăzut cu 37%, iar profiturile agricultorilor curajoşi au crescut cu 67%).
Ultima modă în contestaţie? Vaccinurile. Mai mare decât pofta de contestaţie a tuturor guguştiucilor nu este decât monumentala lor ignoranţă. Ei nu au habar, şi nici că le pasă, că speranţa medie de viaţă la scara planetei era de 29 de ani în 1770, în timp ce în 2012 atinsese incredibilul nivel de 70 de ani! Desigur, nu îşi pun elementara întrebare: cum s-a realizat acest miracol? Prin rugăciune? Prin post? Prin dans în jurul focului de tabără? Nu!
Prin lucrarea stăruitoare şi temeinică a ştiinţei, care a „inventat" microbiologia, antibioticele, investigaţiile medicale de milioane de feluri, igiena şi, mai ales, vaccinurile! Aceeiaşi guguştiuci împătimiţi în apărarea jalnicelor lor drepturi cetăţeneşti habar nu au că în fiecare an vaccinurile salvează viaţa a 2,5 milioane de copii sub 5 ani, dând o şansă la viaţă unor indivizi altfel condamnaţi.
Păi, spune guguştiucul, aceia sunt copiii altuia, ce-mi pasă mie de ei, chiar de-or fi două milioane şi jumătate? Din partea mea, pot să şi piară! Dar dacă ar fi vorba despre copilul TĂU?
