E povara dulce-amară a clubului înfiinţat în 1919.
Am scăpat. Nu plouă. Soarele a dat la o parte perdeaua de nori şi trage din când în când cu ochiul. A început? Nu, dar se strâng uşor-uşor, cu fularele alb-negre la gât şi cu "U" în dreptul inimii. Alţii stau pe treptele Monumentului Memorandiştilor. Flacăra e încă vie. În 1892, Ioan Raţiu şi Vasile Lucaciu militau pentru emanciparea românilor transilvăneni şi stârneau mânia Curţii de la Viena. Azi, tinerii care se adună lângă terasele de pe Eroilor solicită atenţia autorităţilor locale pentru echipa iubită. Pe ei nu poţi să-i muţi la Ploieşti, domnule Walter! Au contracte pe viaţă cu "U".
Mai sunt câteva minute până la ora 17:00. Mai avem timp să cercetăm site-urile de ştiri. La rubrica "Semnificaţiile istorice" ale zilei de 7 iunie îl descoperim pe pictorul francez Paul Gauguin. Unul dintre tablourile artistului putea da numele mitingului: "De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm"? O doamnă în vârstă îşi face loc cu bicicleta pe pistă, cu poşeta aşezată în coşul din spate. Un domn cu părul alb transportă o oglindă în care s-ar putea vedea în mărime naturală. Oare Bornescu şi Galamaz nu roşesc când se uită în oglindă? Câţiva suporteri profită şi-şi aranjează freza. Cordonul alcătuit din poliţişti şi jandarmi aşteaptă calm. E timp pentru un banc. Nu despre poliţişti, ci o glumă povestită de un poliţist colegului de lângă el. "Îl ştii pe ăla cu pesimistul şi optimistul? Pesimistul spune că mai rău de aşa nu se poate. Ştii ce-i răspunde optimistul? Ba se poate!". Hohotele zguduie cordonul şi îi relaxează pe oamenii în uniformă.
Zvonul ce picurase veninul îndoielii printre fanii Universităţii nu s-a adeverit. Nu e nici un însemn al USL, nici un reprezentant al alianţei printre participanţi. Şi-a făcut însă efectul, fiindcă avem mulţi absenţi când se strigă catalogul. Rămâne însă neinspirată data mitingului. Dacă ar fi fost programat după scrutin, nu mai apăreau discuţii şi ar mai fi venit câteva mii de suporteri. Mircea Cenan îi ceartă cu gesturi aprige pe ziarişti, reproşându-le mediatizarea slabă a acţiunii pregătite de brigăzile din peluză. Cosmin Lucaci, de la Ora de Cluj, e ameninţat cu bătaia. Nu se întâmplă nimic, lucrurile se calmează, cei doi vor da mâna la finalul mitingului. RJ rămâne însă neconsolat. Presa l-a dezamăgit. Nu mai vrea să audă de Walter, nu are încredere în Claudiu Niculescu.
Gata, începe! E 17:17 când se aud primele scandări. "Pentru noi, doar «U» Cluj contează!". Aşa, ca să fie clar de la debut. Să nu rămână loc de speculaţii. Sunt mai bine de 1.000 de suporteri. Puţini? Gândiţi-vă că nu au fost aduşi cu japca, n-au venit pentru un litru de ulei sau un kilogram de zahăr. Amintiţi-vă eşecurile în serie ale sindicatelor, cu celebrul Dans al Pinguinului din faţa Palatului Victoria. Se cântă şi imnul "Slavă ţie, studenţie!". Fularele sunt sus. Nu vor ceda, nu vor dezerta. Au prins şi vremuri mai grele. Binele a fost un anotimp grăbit. Sunt ultima baricadă, un semn al exclamării caligrafiat în mijlocul oraşului. "Bucuraţi-vă de Strada Eroilor", scrie pe un stâlp publicitar din apropiere. Poate doar cei de la mese, cu halbele în faţă, să aibă vreme de distracţie.
O sirenă stridentă tulbură marşul. Trece o Salvare. Vine şi la "U"? Pe traseu vor fi două popasuri, la prefectură şi primărie. Se strigă "Ruşine să vă fie!", "Noi urâm politica, suntem «U» Cluj-Napoca!" şi "Vă bateţi joc de noi!". Mitică Dragomir nu e uitat nici el, deşi nu are nici o treabă cu ideea manifestaţiei. Mai trece o Salvare. Fanii sunt sceptici şi continuă protestul. Pe Memorandumului, în faţa unei porţi, îi întâmpină un copil de un an îmbrăcat în tricou alb-negru cu şireturi. Chiar nu au de ce să se teamă. În ochii acelui băieţel sunt toate răspunsurile căutate. Istoria se învaţă de la creşă. Încă o Salvare aleargă cu girofarul pornit. Ajunge la timp? Unul dintre ultraşi se hârjoneşte cu jandarmii. Urcă pe bordură şi e poftit să coboare. Scena se repetă de câteva ori, spre amuzamentul tuturor. "Pe partea noastră a fost linişte", a fost concluzia jandarmilor în drum spre cazarmă.
Dragonul alb-negru s-a întors la Monumentul Memorandiştilor. Cerul e acum senin, norii s-au strecurat în sufletele membrilor familiei Universităţii. "Existenţa unui popor se afirmă, nu se discută" a fost fraza rostită de Ioan Raţiu la procesul din 1894. Şi mitingul de joi e tot o afirmaţie fără echivoc. Că vor fi doar juniori, că abia se va încropi un lot, "U" îşi va continua povestea. Sunt destui nerăbdători să o asculte.
