Ilie Sârbu a plecat la vânătoare

El vânează şi se prefigurează, chiar cu succes, în funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Conturi. Următorul după Nicolae Văcăroiu. Dar ce îl califică pe domnul Ilie Sârbu pentru această înaltă funcţie în stat? Răspunsul la această întrebare ar trebui să poate fi găsit în biografia acestuia. În biografia sa reală. Sau, în cel mai rău caz, în biografia inventată. Adică, legendară. De către Direcţia de Informaţii Externe. Cum se numea Serviciul de Spionaj în perioada comunistă. 
 
Oricât am întors, pe faţă şi pe dos, cele două biografii ale domnului Ilie Sârbu, nu am găsit nimic care să îl recomande pentru cea de-a doua poziţie la Curtea de Conturi a României, un post care, aşa cum s-a dovedit, este, pur şi simplu, viager.

Este adevărat, Ilie Sârbu este licenţiat, nu numai în teologie, ci şi în ştiinţe economice. Dar singură experienţă pe care o are în domeniu, cea de consilier economic, pentru o scurtă perioadă de timp, la Mitropolia Banatului, sau cea de ministru politic, în două rânduri, la Agricultură, l-ar recomanda, cel mult, că economist sau, hai să spunem, chiar director al unei ferme zootehnice. În niciun caz vicepreşedinte al Curţii de Conturi a României.

Nici măcar în activitatea sa de ofiţer acoperit al Direcţiei de Informaţii Externe, domnul Ilie Sârbu, cu grad, acolo, de referent, nu a dobândit abilităţi în domeniul economic. Să-i spună lui mutu' domnul Sârbu că funcţia de director acoperit al Administraţiei Cimitirelor din Timişoara, opt la număr, l-ar fi înzestrat cu necesarele cunoştinţe în materie economică.

Căci ce putea el să facă, în mod oficial, la Administraţia Cimitirelor. Cel mult să dea în concesiune locuri de veci şi să urmărească plata anuală a taxelor, de către cei care urmau, mai devreme sau mai târziu, să între în custodia sa.

Iar în plan neoficial, adică secret, din nou, domnul Ilie Sârbu nu avea cum să dobândească abilităţi de mare economist din ocupaţia sa de răvăşire a mormintelor şi a documentelor celor decedaţi, în căutare de biografii sigure, cu care au fost dotaţi spionii României trimişi, în perioada Războiului Rece, împotriva inamicului. A statelor occidentale cu care, astăzi, suntem aliaţi. Cu Ilie Sârbu, cu tot.
 
Prin urmare, înaltul activist PSD, emanat din PDSR, emanat din Frontul Salvării Naţionale, emanat din Partidul Comunist încrucişat cu fosta Securitate, urmează să primească una dintre cele mai importante funcţii în stat, cea de vicepreşedinte al Curţii de Conturi, pentru care, sub aspect profesional, nu este abilitat.

Ceea ce înseamnă că, în schimbul serviciilor aduse, nu numai partidului din care a făcut, ci şi pentru „sistem”, în calitatea sa de „acoperit”, domnul Ilie Sârbu primeşte o pomană. O sinecură viageră. Pe bani publici. Şi asta se va întâmpla chiar în perioada următoare, prin votul majorităţii parlamentare. Vai de noi!