În conul de umbră al Mărţişorului, echipele au început forfota clorotică dintre careurile de împărţit daruri pentru cele ce se cramponează în lupta pentru primele locuri sau de vâslit prin smoala ligii inferioare pentru cele cu lipici pe crampoane. Rapidişti şi dinamovişti au uitat de sacul spart pe care finanţatorii îl prezentau ca pe o nacelă din care împrăştie lestul benefic pentru un zbor de anduranţă şi au contabilizat cu zgârcenie câte trei puncte , poate bune pentru un somn european de pe locurile unui podium autohton. Başca mărunţeii oferiţi cu polonice gradate de către televiziunile tartoriţe. Nou botezaţii giurgiuveni şi minerii, transformaţi în panduri la „masa tăcerii" din abatajele Condescului, ţin şi ei pasul mărunţel în cortegiul de dus trena liderului, coborându-i pe nemţeni cu încă un etaj mai jos de pe Pietricica şi alungând calupuri de gheaţă pe spinarea adevăratului număr zece din fotbalul românesc. În acest amalgam de mici- mari încolonări spre cavalcade locale, Clujul aruncă în foc două echipe, ca principala armie cu tunurile fotbalistic îndreptate spre teamurile colcăind pe cheiurile dâmboviţene. „U", declara iubite a Transilvaniei, are însă alura de carne de tun, procedură începută cu raptul celor 15 jucători şi terminată cu recenta insolvenţă, urmată de plecări ale jucătorilor şi cu „jocul la două capete" al antrenorilor. Cu toate acestea, partida cu cei care „vor distruge" aşa numita echipă Chelsea, încropiţii „studenţi", dirijaţi cu electricitatea adunată în gestică, de Ionel Viorel Ganea, au făcut faţă onorabil jocului tern al oaspeţilor, atâta timp cât i-au ţinut rezervele de energie pierdute în confruntarea cu statutul lor de marginalizaţi contemporani. Un public cu venerată aplecare spre valorile morale impuse în timp de Şepcile Roşii va avea, nu ne îndoim, şi o echipă la acelaşi nivel de exuberanţă şi devotement cu suporterii. Rămâne de înlăturat piatra de moară a retrogradării sau o reinventare a unui „U" al „tinereţii fără bătrâneţe". CFR a colectat un punct smuls prin sacrificiul celor opt jucători de câmp rămaşi după cascadoria căpitanului şi coborârea inoportună pe bancă a unui portughez. Un portar mereu aflat în cărţile împrăştiate de zei printre muritorii de rând şi un noroc prieten cu cei valoroşi, au făcut ca un scor alb să menţină albe şansele ceferiştilor la împărţirea din vară a bucatelor agonisite. Aşteptăm frenezia viitoarelor ieşiri la rampă, cu tot cortegiul de suspendaţi şi accidentări, care pigmentează configuraţia echipei. Oricum, e de dorit ca arăturile de primăvară să scoată la iveală (ne)aşteptatele comori ale fotbalului românesc, la care visează căutătorii autorizaţi sau cei care pândesc pe marginile terenurilor. Fenomenul este într-o contiună mişcare browniană de-a baba oarba.
P.S. Nu putem încheia fără a saluta voinicia suporterilor de handbal din Odorhei, care, la partida cu echipa campioană din Constanţa, au scandat, în ungureşte: "Ţiganilor, ţiganilor"! Cronicarii au considerat că nu merită amintită reprezentaţia oferită de ospitalierele gazde, iar federalii au alte treburi pe cap, neluând în seamă asemenea flecuşteţe democratice... Mai că ne vine să-i iubim pe francezi !
Articol de Vladimir Cezan
