..., începând de la preşedintele Traian Băsescu şi continuând cu premierul României, totodată preşedinte al principalului partid de guvernământ, PDL, Emil Boc, cu influentul şi abilul lider al PSD, Viorel Hrebenciuc, omul care face şi desface de ani buni Guverne şi Coaliţii Guvernamentale şi cu noul lider promiţător al PNL, Crin Antonescu, trebuie privită strict prin perspectiva prezidenţialelor.
Dar nu numai! Pentru că UDMR, cu al său grup de 32 de parlamentari, poate balansa urgent spre unul dintre cele două partide aflate la guvernare, PDL sau PSD, în cazul în care coaliţia actuală îşi va fi trăit traiul şi îşi va fi mâncat mălaiul. Adică, în traducere liberă, se va rupe! în două sau, poate, chiar în trei ori patru! Cu siguranţă, rezultatul alegerilor prezidenţiale din acest an va influenţa decisiv şi existenţa actualei coaliţii din ianuarie 2010 încolo. Şi atunci, din nou e nevoie de UDMR, cel puţin în formula PDL cu UDMR şi minorităţi sau în cea PSD cu minorităţi şi UDMR. Poate, singura formulă în care Uniunea ar fi păstrată deoparte ar fi cea în care- cu Geoană preşedinte al României- PSD ar lua PNL la guvernare şi ar lăsa în continuare UDMR deoparte. Greu de crezut însă.
Nu atât din perspectiva poziţiei de preşedinte, care poate fi câştigată de actualul preşedinte al PSD, Mircea Geoană, cât, mai ales, din dorinţa PSD-ului de a arăta Europei şi organismelor sale că eventuala excludere a actualului partid prezidenţial de la guvernare nu ar echivala cu reînfiinţarea la nivel de imagine a “partidului stat” de tip FDSN sau PDSR. Dar ,până una alta, revenind la “normalitatea” sondajelor de opinie, Traian Băsescu este cotat cu prima şansă de a se clasa atât primul la înscrierea în al doilea tur, cât şi chiar pentru a câştiga un nou mandat la Cotroceni.
Ca să se înţeleagă de ce sunt atât de importante voturile maghiarilor- cu precădere în al doilea tur- pentru Traian Băsescu, trebuie să ne amintim doar că în 2004 actualul preşedinte l-a învins pe Adrian Năstase cu mai puţin de 223.000 de voturi în turul doi! Adică, mai puţin de jumătate din cât dispune, teoretic, Uniunea. Sigur că votanţii UDMR, la fel ca majoritatea cetăţenilor României, sunt dezamăgiţi de partidele politice şi de candidaţii acestora la prezidenţiale.
Deci există foarte mari şanse ca cetăţenii maghiari să nu mai răspundă la comenzile liderilor Uniunii la fel ca în 2004, când au dat 533.000 de voturi pentru Marko, sau ca în 2000, când au dat 696.000 pentru Frunda, ori ca în 1996, când au furnizat 760.000 pentru acelaşi Frunda. Oricum ar fi, sunt minim 300.000 care se vor încolona în spatele liderilor UDMR, disciplinaţi şi fără să pună întrebări. Exact aceste 300.000 de voturi vor fi cele care vor conta pentru Mircea Geoană sau Crin Antonescu ca să ajungă în turul II alături de Traian Băsescu. Un Traian Băsescu ce are toate şansele să piardă în faţa unuia dintre cei doi.
Dar, cu siguranţă, cele 300.000 de voturi vor conta atât pentru cei doi “challengeri” ai lui Băsescu, cât şi pentru preşedintele României, care îşi va negocia la maxim voturile maghiarilor. Oricum am privi şi oricât ne-ar supăra acest lucru pe noi, cei care am observat extrem de critic potenţialul uriaş de şantaj al UDMR-ului, de-a lungul timpului, trebuie să recunoaştem că maghiarii din România vor decide în cele din urmă cine va fi preşedintele României în decembrie 2009.
