Înstăpânirea rânjetului superior asupra democraţiei

Despre bătăliile epice, între forțele binelui și răului, am citit mai mult. În cărțile de povești și-n cele de istorie. Sau le-am văzut prin filme. Am și trăit, ca și mulți dintre voi, în mijlocul uneia.

 

Tragice, mărețe și victorioase, în zilele lui decembrie 1989, când am crezut că viața ni se va schimba în bine și-n veci fi-vom liberi. Ca și voi, am sperat că aceea a fost ultima bătălie epică a vieții și libertăților mele. Luni noaptea, jocurile de putere ale lui Rareș Bogdan m-au azvîrlit, din pat, în epicentrul încleștării colosale ce se purta de luni și luni de zile pentru controlul meu și al drepturilor mele. Dar și ale tale. Drepturile noastre. Cele naturale și fundamentale. Democratice și europene. Câștigate cu viața și sângele celor din pușcării și de pe străzile revoluției anticomuniste.

Dreptul de a alege și de a fi reprezentat cinstit și profesionist de cel cu mai multe voturi, în baza contractului social încheiat cu mine și cu tine. Cu milioane de români electori, plătitori de taxe și impozite. Dreptul fundamental și inalienabil ca acel ales să țină cont și să asculte de mine și de tine. De noi toți și interesele noastre, reunite în ceea ce denumim interesul public. Poți râde sau scuipa, cu rânjet superior, că asta-i o iluzie și-o naivitate, însă aproape 300 de ani de jertfe și modernitate te vor contrazice.

Luni, în prag de miez de noapte, iluzia și speranța că aici va fi bine s-au risipit. Suntem în război crunt fără s-o știm. Și miza suntem noi și viețile noastre. Dincolo de interesele politicianiste și electoral meschine. Dincolo de uri și blestemele actorilor de pe sticlele iluminate din casele noastre, să luăm act că noi suntem miza și prada. E război, frate! Crunt și fără scrupule. Cu toate forțele și mijloacele pentru controlul și înstăpânirea asupra vieții și libertăților noastre. Și nu ne avem decât pe noi, principiile și drepturile ce ni le-am cîștigat atât de greu. Dintre care unul, important, legiferează obligația sacră pentru președintele, premierul, parlamentarul, primarul, consilierul unei țări democratice, membră a Uniunii Europene, de a se afla sub o singură comandă - cea a poporului care l-a ales - și în slujba unui singur interes - cel public.

Așa precum a fost statuat de Friedrich cel Mare, cel care s-a socotit „întâiul servitor al statului" și a încheiat era absolutistă a Regelui Soare, care se socotea a fi El statul, dispunând discreționar de viața, familia și averea fiecărui supus al său. Eu nu discut despre persoane, nume sau scopuri electoral-politicianiste, interesate acum, în această campanie electorală, să ne sucească mințile pentru a le vota dreptul lor de a dispune de viața și resursele noastre.

Eu vă îndemn să nu vă lăsați orbiți de artificii, minciuni și manipulări și să vedeți esența. Să priviți ansamblul și să pricepeți care e interesul vostru și al copiilor voștri. Și să aveți atitudine și curaj. Pentru a vă lupta, ca la Podul Înalt, pentru păstrarea libertății și drepturilor voastre. O puteți face - și asta-i minunea demorației - fără arme și asalt. Doar alegând. CE îi și CINE-i mai important. Și cu mai multe drepturi. Noi, cei mulți și plătitori. Sau ei, cei ce beneficiază de munca, impozitele și taxele noastre. Sau altfel spus.

Ce-i mai important? Interesul public și democarația, care reclamă ca președintele, premierul, parlamentarii, primarii, consilierii României să fie doar sub o singură comandă. A noastră, a cetăţenilor electori şi contribuabili și nu sub teama și stăpânirea "rânjetului ofiţerului superior". Sau mai importante sunt securitatea naţională şi interesele statului, care reglementează ca noi să nu știm și să nu ne intereseze astfel de duble identități pentru că, astfel, interesele țării o cer.

Aici e cheia și aici se poartă bătălia aceasta epică din zilele de pe urmă. La care noi nu putem și n-avem cum sta deoparte. Pentru că în mintea, sufletul și mâinile noastre stă alegerea. În numele nostru și al copiilor copiilor noștri. Aici și cum trebuie să decidem și să acționăm. Restul discuțiilor sunt baliverne inutile sau doar povești propagandistice. Așadar: SĂ ALEGEM!

Ion NOVĂCESCU