Să ne închipuim că ne putem întâlni cu o seamă dintre acești înțelepți, și putem sta la taclale pe marginea acestui fierbinte subiect. Primul spune: "Este, fără îndoială, o dovadă de nepricepere a echipei de guvernanți. Când economia europeană de-abia își trage sufletul, iar statele de-abia de reușesc să-și echilibreze bugetul, iar conducerea UE cere cât mai multă disciplină bugetară, să propui măsuri care sărăcesc într-atât portofelul națiunii este dăunător, deci periculos. Cu senină nonşalanţă, ei încercă să ne orbească cu un întreg pachet de măsuri, care face o gaură frumuşică în buget, fără a propune nici o soluţie pentru a o astupa. Ei contează pe creşterea economică pe care o vor aduce banii rămaşi în buzunarele românilor, uitând că de fiecare dată când s-au făcut astfel de daruri banii s-au dus mai degrabă în consum prostesc decât în investiţii înţelepte."
Al doilea înțelept îşi lasă ochelarii pe vârful nasului: „După umila mea părere, guvernanţii au simţit că le fuge covorul de sub picioare... aşa că singura soluţie pe care au putut-o imagina este să recâştigi încrederea naţiunii prin măsuri menite să aducă o uşurare vieţii cetăţenilor, care oricum au un nivel de trai ca vai de mama lui! Atâţia ani de guvernare i-au învăţat că, cu cât măsurile populiste sunt mai zdravene, cu atât este cu mare entuziasmul maselor largi, la fel ca şi votul lor binevoitor şi iertător. Pe de altă parte, statul român este cel mai prost administrator cu putinţă, aşa că sub pretextul de relaxare fiscală ei lasă, de fapt, în buzunarul oamenilor nişte bani cu care ei, guvernanţii, oricum nu ştiu ce să facă!"
Al treilea înţelept sare ca ars: „Sunt cu adevărat proşti dacă îşi închipuie că, în faţa reputaţiei fără reproş a preşedintelui, ei mai pot repune barca găurită a partidului lor pe linia de plutire. Mai degrabă aş opina că ei şi-au dat seama că zilele lor la cârma ţării sunt numărate, aşa că ce şi-au zis: ia să lăsăm o bomboană otrăvită pe tava celor care ne urmează la guvernare. De teama nemulţumirii populare, nu vor îndrăzni să anuleze aceste măsuri... şi în felul acesta îşi vor frânge gâtul. Iar dacă un astfel de plan reuşeşte, nu mai avem voie să-i tratăm de proşti, ci să admitem că au fost deştepţi!"
Al patrulea înţelept ridică pompos un deget, şi toată lumea îl ascultă: „Fără îndoială, este şi aceasta o opinie de luat în seamă! Dar să ne gândim un strop: nu este vorba aici despre o bătălie politică neobişnuită? Marele nostru predecesor Lucian Blaga ne-a învăţat că nu există în Univers un interes mai puternic decât interesul cu care adversarii îşi studiază armele... Dacă cumva guvernanţii, care au studiat de atâţia ani armele politice ale adversarilor lor de acum, dar care mai ieri le erau aliaţi la cataramă, le-au învăţat atât de bine, încât îndrăznesc să le folosească împotriva lor? După ce ies în faţă cu asemenea măsuri liberale, ce le mai rămâne de făcut adevăraţilor liberali?"
Al cincilea înţelept se ridică în picioare, pentru ca toată lumea să-l poată auzi: „V-am ascultat pe toţi cu mare atenţie. Într-un fel, cu toţii puteţi avea dreptate, ceea ce este bine. Cu toate acestea, şi asta este rău, fiecare vă înşelaţi în câte un detaliu al discursului vostru. Noi, cei de faţă, ştim că într-un anume moment istoric, sub anumite stele titulare, o ţară nu poate fi condusă decât într-un singur fel, toate celelalte fiind greşite sau ineficiente. Iar poporul suveran, atunci când acordă votul său, nu votează programe politice, sau programe economice, nici măcar nu votează mutre simpatice sau atrăgătoare... Nu! Poporul acordă votul său celor pe care îi simte mai dornici de a-şi asuma guvernarea! Desigur, poporul nu ştie ce gânduri hrăpăreţe şi ticăloase se află, cu grijă ascunse, în spatele glorioasei şi patrioticei dorinţe de a conduce ţara. Aşa că... va continua să aleagă şi să voteze mânat de acelaşi sănătos instinct, până când guvernanţii vor avea şi în căpuşă ceea ce au în guşă!"
Se făcu tăcere. Eu am profitat de împrejurare, şi m-am îndepărtat tiptil de cercul înţelepţilor, cu sentimentul preganant că toţi o sută ar fi avut câte ceva de spus...doar lucruri cu şart, fără îndoială, dar care nu ne-ar putea ajuta să aflăm ce zace cu adevărat în gândurile şi intenţiile guvernanţilor.
Aşa că. îmi pare că tot draga mea bunică mea avea perfectă dreptate, şi această piatră va mai zace mult şi bine pe fundul râului.
