Internaţionalizarea războiului româno-român

Atipică, neuzuală sub aspect diplomatic. Dintre numeroasele prejudicii pe care ni le aduce acest război româno-român cu desant străin, cel mai semnificativ mi se pare a fi uriaşul deficit de demnitate naţională creat zi de zi. Sau chiar oră de oră. În Parlament, la Camera Deputaţilor, acte normative extrem de importante, cu mare impact naţional, dar şi internaţional, dar şi cu semnificative efecte psihologice şi emoţionale au fost, în premieră absolută, aduse până la procedura de adoptare fără nici un fel de dezbatere. Şi fără ca deputaţii, cei care urmau să valideze sau să invalideze respectivele acte normative, să fi cunoscut ordinea de zi şi conţinutul proiectelor. Niciodată până acum nu s-a mai întâmplat ca, cel mai târziu în dimineaţa zilei în care în plen urma să aibă loc o asemenea procedură, să nu fie aduse la cunoştinţa parlamentarilor, măcar în format electronic, ordinea de zi şi textele de lege.

Această defecţiune majoră, intenţionată sau nu, produsă din prostie sau cu rea-credinţă, a avut loc pe fondul unui viciu de sistem care, de ani de zile, alterează în mod grav activitatea parlamentară. Concret, mă refer la faptul că legile importante, dacă nu cumva toate actele normative, ar trebui, într-o democraţie reală, neschimonosită, să parcurgă câteva etape obligatorii. O intensă consultare cu toate grupurile interesate ale societăţii. O popularizare reala a intenţiilor legiuitorului. O dezbatere temeinică în comisiile de specialitate. O dezbatere cât se poate de serioasă şi amănunţită în plen. Încă de pe vremea Guvernelor Boc, această procedură firească a fost abandonată, motivul fiind fragilitatea majorităţii de atunci şi, mai mult decât atât, s-a optat pentru o soluţie cel puţin ciudată, a votului final, astfel încât actele normative nu mai sunt supuse procedurii de vot imedit după dezbatere. Mai ales acest ultim viciu de procedură creează efectul de turmă în Parlament.

Marţi, toate aceste deficienţe au fost în mod nefericit concentrate în ceea ce priveşte adoptarea câtorva acte normative pe cât de importante, pe atât, de sensibile. Şi, în mod inevitabil, a izbucnit un uriaş scandal. Mai întâi în interiorul Parlamentului, între putere şi opoziţie. Apoi în interiorul majorităţii, între PNL şi PSD. Şi, în fine, cu o viteză uluitoare scandalul s-a propagat şi înăuntrul fiecărui grup parlamentar, între cei cât de cât avizaţi şi între deputaţii legaţi la ochi şi aduşi ca turma la vot.

Este absolut uluitor, dar cât se poate de adevărat. În chestiuni atât de importante cum sunt schimbările aduse Codului Penal, sau o Lege de amnistie şi graţiere care e adoptată o dată la mai mulţi ani, liderii majorităţii, respectiv Victor Ponta, preşedinte al PSD şi prim-ministru, şi Crin Antonescu, preşedinte al PNL şi preşedinte al Senatului, afirmă cu subiect şi predicat primul că au discutat şi s-au înţeles asupra tuturor punctelor şi că liberalii i-au lăsat în offside pe socialişti, iar cel de-al doilea că nu a existat nici un fel de discuţie şi nici un fel de înţelegere. E clar că unul din cei doi minte.

Pe acest fond, utilizând întreaga artilerie grea de care dispune, a intervenit preşedintele, aducând grave acuzaţii, unele drepte, altele nedrepte, majorităţii parlamentare, iar într-un plan mult mai puţin public, trimiţându-şi doi consilieri, Fota şi Diaconescu, să bată ambasadele Uniunii Europene şi Statelor Unite pentru a le alerta, intoxicându-i pe diplomaţi cu informaţii, multe dintre ele mincinoase.

Şi, din nou, are loc o reacţie fără precedent în plan diplomatic. În numele statelor pe care le reprezintă, ambasadorii comunică cu guvernanţii şi cu Parlamentul unei ţări nu în mod direct, ci prin intermediul declaraţiilor de presă. Care sunt formulate şi difuzate în mare grabă şi fără ca în prealabil să aibă loc vreun dialog cu reprezentanţii Guvernului ori ai Parlamentului. Fapt acceptat cu seninătate de cei mai mulţi dintre actorii politici.

Aşadar, într-o chestiune extrem de încurcată, care ţine strict de politica internă şi de deficitul nostru de democraţie, sunt antrenaţi partenerii externi ai României, ceea ce, indiferent de cum ar sta lucrurile, generează un grav deficit de demnitate pentru români şi pentru România