Sau de la toţi care au trecut peste noi de-a lungul veacurilor dijmindu-ne ,cel mai adesea, fără milă, până la sânge. Cert este că jaful a devenit în timp o boală endemică, moştenită şi din comunism, unde statisticile minţeau pe rupte, astfel încât oamenii să-şi poată lua măcar retribuţia, chit că unele sectoare erau la pământ. Un asemenea jaf, practicat la scară naţională în comunism, a fost legat de producţia de cărbune trimisă termocentralelor care, cu ştiinţa diriguitorilor mai jos de guvern, trimiteau aproape numai cărbune, fiind nevoiţi să utilizeze, pentru ardere, ...motorină.
Iar când unii dintre liderii partidului,precum Virgil Trofin sau Trandafir Cocârlă, şi-au permis să-i spună lui Ceauşescu adevărul gol-goluţ, acesta s-a înfuriat în asemenea măsură, încât pe primul l-a trimis director la un IAS, unde băieţii cu ochii albaştri au avut grijă să moară curând, iar de al doilea a scăpat în mod natural, făcând un infarct în liftul CC. Culmea a fost nu faptul că cei doi au avut curajul să-i spună dictatorului, verde în faţă, cum stăteau lucrurile, ci că i-au dezvăluit adevărul. Căci el ştia prea bine despre ce-i vorba, doar securitatea nu dormea! Dar dictatorul nu dorea să... ştie sau să se afle că ştie. Doar aşa se putea plasa deasupra lucrurilor.
Am ţinut să spun toate acestea, amntindu-mi de primul discurs al lui Ion Iliescu de după 1989, care ne ordona imperativ să nu “compromitem valorile comuniste”. Ca apoi, tot el să dea cu reforma necesară de pământ, nu fără a–i lăsa pe cei din jurul lui să priceapă că trebuie să se îmbogăţească cât mai au timp, deoarece bănoşii vor conduce ţara. Zis şi făcut. Aşa au apărut contractele oneroase de privatizare, marile combinate şi fabrici fiind vândute la preţ de fier vechi. îmi amintesc, în acest context, că se vorbea în media despre combinatul de la Galaţi, un adevărat oraş în oraş, care s-ar fi vândut cu ...50 milioane de dolari, când un alt concurent oferise ...800 de milioane. De ce a fost preferat primul, nimeni n-a înţeles, dar se presupunea că, probabil, comisionul a fost mai substanţial decât preţul.
Dar, mai aproape de noi, dispărând îmbogăţiţii peste noapte, industria jafului s-a transferat, vizând, îndeosebi, bugetul de stat- banii noştri, de fapt. Acest jaf a luat diferite forme ...legalizate. La vremea lui, premierul Năstase avea o cancelarie mai mare ca pesonal decât guvernul, plătind salarii grase celor care-i alcătuiau fieful direct. Iar guvernul Tăriceanu a inventat peste 100 de agenţii prin care şi-a răsplătit, cu salarii fabuloase, susţinătorii. Apoi, la Parlament, au umplut culoarele şi birourile cu o mulţime de funcţionari, o adevărată “mafie nevăzută” de marele public, mafie care, de asemenea, avea salarii neînchipuit de mari. Acestora li se adăuga mulţimea de funcţionari de stat din ministere etc.
Astfel că te şi miri cum a mai rezistat bugetul de stat la câţi îl mulgeau fără ruşine. De fapt, un exemplu recent ne-a arătat cât s-a furat la formaţia militară “ Acvila”, unde s-au cumpărat, pe milioane de lei, bocanci, schiuri, costume de scafandru, veste antiglonţ, parfumuri, aparate de depilat, aâtea şi atâtea nimicuri, care n-au fost folosite niciodată, dar care au depăşit, ca preţ, cu mult preţul normal. Cât comision o fi dat furnizorul celor de la “Acvila” ca să le fie cumpărate mărfurile? Aşteptăm să aflăm cui au fost imputate sumele cheltuite în van?... A parazitat bugetul de stat şi unele firme de pază, înfiinţate de foşti ofiţeri de miliţie şi securitate care, prin alte firme interpuse, au ajuns să păzească instituţii ale statului, cu toate că acesta dispunea de jandarmerie... “Dulce ca mierea” ...nu e acum glonţul patriei, cum scria în romanul său de debut scriitorul Petru Popescu, ci ...bugetul patriei.
Sperăm ca guverul Boc să pună capăt pensiilor de lux, salariilor nemeritate, unor sporuri inventate şi fără nici o bază reală, unele fiind, de fapt, un furt deghizat....Am auzit vorbe multe, frumoase, dătătoare de speranţe, potrivit cărora măcar acum se va pune capăt jafului. Dar, se vede treaba, rezistenţa beneficiarilor este extrem de mare, joacă slalom cu guvernul printre legi făcute de ei, pentru ei şi nu ar fi de mirare, dacă ar pune frâu, până la anulare, obiectivelor din acest domeniu, al jafului banilor bugetari, adică al banilor noştri. Sau mă înşel ?! Să dea Domnul...!
