Jucătorul se întoarce. În marea minciună!

Tot pentru o pretinsă lovitură de stat. Dar, de această dată, el şi-a reclamat adversarii atât de vehement la cancelariile occidentale, încât a adus şi grave prejudicii de imagine României. Mă întreb cu groază ce se va întâmpla atunci când va avea loc şi a treia sa suspendare. Traian Băsescu a ieşit într-un târziu din garaj. Şi a lansat pe piaţă o uriaşă minciună.

A profitat de prezenţa diplomaţilor români la Bucureşti. A rostit un discurs, vezi Doamne, pentru aceştia. Vezi Doamne, de politică externă. Vezi Doamne, de susţinere a parteneriatelor noastre euro-atlantice. Ei bine, în acest discurs - recunosc, aşteptat de presă, nu ştiu dacă şi de opinia publică - Traian Băsescu a afirmat că aşa-zisei lovituri de stat din România i s-a pus capăt de către instituţiile interne ale statului, Curtea Constituţională, procuratura şi serviciile secrete, care nu au cedat. Care s-au dovedit robuste.

Adevăraţi garanţi ai democraţiei şi statalităţii. Şi că România ar fi fost salvată de la puci de aceste instituţii, şi nicidecum de partenerii euro-atlantici ai României. Este un fals grosolan. Până şi găinile ştiu, în această ţară, că Traian Băsescu a revenit la Cotroceni pe uşa din dos, nici măcar la masa verde, ci pe sub masa verde, sub presiunea partenerilor euro-atlantici ai României, care au impus USL-ului o condiţie fără precedent. Acel prag de 50% plus unu dintr-o populaţie iluzorie. Şi că, dacă USL nu ar fi acceptat, Băsescu rămânea pentru totdeauna în garaj. Aşadar, UE şi Departamentul de Stat l-au readus la Cotroceni. Instituţiile statului la care el se referă au fost doar complici ai operaţiunii de reinstalare nelegitimă şi vremelnică la pupitru a unui preşedinte de două ori suspendat.

USL a dovedit că, oricât de dureros şi de incorect şi chiar de abuziv a fost tratamentul la care a fost supus, înţelege să facă orice fel de sacrificii pentru ca România să rămână acolo unde îi este locul. În Uniunea Europeană şi în parteneriat cu Statele Unite. Dar democraţiile europene şi democraţia de la Washington şi-au asumat, readucând la putere un preşedinte ilegitim, un mare risc. Acela de a alimenta printre români un puternic curent de euroscepticism. Şi o neîncredere în verticalitatea Washingtonului în raport cu România. Şi au creat cel puţin senzaţia, dacă nu cumva certitudinea, că suntem trataţi ca o colonie. Ca un paşalâc. Asta ne va costa pe toţi. Şi pe ei, şi pe noi.

Iar dacă, treptat, se va dovedi în mod implacabil că la mijloc au fost interese meschine, de ordin economic, şi nu numai interese de natură geostrategică, în a-l menţine pe Băsescu la preşedinţie până când va fi dresat un nou succesor, sau dacă se va dovedi, în plus, că susţinerea sa s-a bazat şi pe acte de corupţie, şi pe acte de poliţie politică, atunci din decredibilizarea raporturilor noastre cu UE şi Statele Unite toată lumea va pierde şi doar adversarii politici comuni vor aplauda.

Ceea ce este, însă, cu adevărat scandalos în primul act oficial al revenirii lui Traian Băsescu la Cotroceni este solicitarea politică pe care acesta le-a făcut-o diplomaţilor. Şi anume să denunţe Guvernul pentru care lucrează şi Parlamentul, din care a rezultat în mod legitim acest guvern, că ar fi pus la cale o lovitură de stat. Care a eşuat prin intervenţia instituţiilor de forţă.