La aniversarea Revoluţiei – omagiu Doinei Cornea

Se împlinesc 20 de ani de când şi în Cluj, urmând exemplul Timişoarei, populaţia a ieşit pe străzi, mărşăluind spre centru sub deviza “Libertate şi democraţie - jos dictatura ceauşistă!”.

Ce a urmat se ştie: şi Clujul, ca şi alte oraşe din ţară, a fost însângerat de forţele ostile, care au răpus viaţa a 26 de oameni, români şi maghiari, tineri şi vârstnici, lăsând zeci de femei văduve şi 40 de copii orfani.

 

Dar dintre figurile emblematice ale revoluţiei clujene se detaşează Doamna Doina Cornea, care, cu mult înainte de căderea dictaturii, trimitea texte pertinente la postul de radio “Europa liberă”, texte în care analiza profund situaţia precară din diferite domenii ale ţării - cultură, învăţământ, economie, social-cultural - publicate după 1989 în volum, informând românii şi străinătatea cum stăteau lucrurile cu adevărat, dezvăluind cu un curaj greu de întâlnit atunci minciuna şi falsul din politica internă şi externă a dictatorului.

 

Fiind unul dintre primi ziarişti care, imediat după revoluţie, i-a luat un interviu doamnei Doina Cornea, am aflat multe lucruri interesante despre activitatea de disident a Domniei Sale, dar o întâmplare mai deosebită m-a impresionat profund, dezvăluindu-mi umanismul de care este pătrunsă, acţionând, şi în cazul pe care-l voi relata mai jos, după preceptul creştin care te îndeamnă “ să nu ridici piatra împotria adversarilor... Era într-una din zilele furtunoase, dacă-mi amintesc bine, imediat după fuga dictatorului, când un mare grup de clujeni a asaltat sediul Securităţii, luându-i ostatici pe generalul Şerbănoiu, şeful Securităţii, şi pe colonelul Stoian, şeful Miliţiei de atunci.

 

Cei doi fiind în pericol de linşare, cineva l-a alertat pe generalul Topliceanu, comandantul garnizoanei militare Cluj, care, speriat şi el, la cine credeţi că a apelat să-i salveze?! La Doamna Doina Cornea! Aceasta a acceptat, generalul Topliceanu i-a trimis un camion s-o ia de acasă şi s-o ducă la sediul Securităţii de pe str. Traian. Şi astfel, Doina Cornea s-a văzut faţă-n faţă cu cei din ordinul cărora a fost urmărită, şicanată, arestată şi chiar bătută în timpul cercetărilor la care au fost supuşi deseori şi ea, şi fiul său.

 

Numai că în decembrie 1989 s-a întors roata istoriei, dar, neavând nici o clipă gândul răzbunării, le-a vorbit oamenilor răsculaţi de la sediul Securităţii, reuşind să-i potolească şi să-i predea pe cei doi armatei... Se cuvine să mai spun unele lucruri poate mai puţin ştiute de unii. Generalul Topliceanu l-a preluat pe generalul Şerbănoiu, considerându-l un fel de prizonier ce i-ar putea folosi ca monedă de schimb în caz de...; şi de aceea, cu un camion şi o gardă, cu “pistolul la tâmplă”, cum m-a informat în scris, atunci, fiul său, l-a dus la Dej, undeva, să nu-i scape...

 

 Numai că Şerbănoiu a scăpat, iar el, Topliceanu, a fost condamnat la 8 ani de închisoare. Destinul... Dar şi în acest caz, cei “salvaţi” şi-au dovedit apucăturile formate de-a lungul anilor de dictatură ca slugi preaplecate în slujba dictatorului, pentru că, prin “răspândacii” lor de serviciu, au început să lanseze zvonuri despre doamna Doina Cornea, zvonuri care de care mai aberante, inclusiv că vinde blugi prin satele din Apuseni etc.

 

Această mică istorioară preluată din zilele revoluţiei clujene ne face din nou, şi acum, cu prilejul aniversării a 20 de ani de la evenimentele din 1989, să o omagiem cu respectul cuvenit unei mari luptătoare pentru dreptate şi adevăr. Şi, pentru că suntem în pragul sărbătorilor de iarnă, o salutăm după datina creştină: “Naşterea Domnului, la mulţi ani!”