Lighioana ardeleană de la Bucureşti

Lighioana ardeleană de la Bucureşti
Rafinatul intelectual Alexandru Paleologu, Bunul Dumnezeu să-l odihnească, “făcea vorbire” despre transformările uluitoare ale unor ardeleni ajunşi şi aclimatizaţi la capitală, în Bucureşti.

Acesta ne spunea despre modul în care persoane cu caracterul slab, mintea odihnită şi dornici de rapidă înavuţire devin cele mai perfecte lighioane trăitoare în nămolul de Dâmboviţa, adoptând de îndată comportamente şi apucături specifice unor mitici autentici de cea mai proastă factură. Cu siguranţă conu’ Alecu cu bastonul său de mareşal al culturii şi al perfectei diplomaţii nu a rostit decât un adevăr prea bine ştiut, chiar dacă ascuns cu mare băgare de seamă demult, dar şi în anii din urmă. Pentru a observa exemple clare ale transformărilor de tip lighioană nu trebuie să privim mai departe de nea’ Giorgică de la Hilton şi Ana Hotels, născut şi trăitor în spaţiul ardelean, sau către un clujean de-al nostru născut prin părţile Gherlei, care în ultimii ani s-a ocupat cu precădere, într-o lume dominată de gunoaie, chiar de gunoaie.

 

Personajul în cauză, care nu ar merita atenţia noastră dacă nu ar avea pe lângă un comportament de gunoier şi un tupeu de tomberon, s-a trezit ieri după-amiază din înalta poziţie de deputat în Parlamentul României, soţ al soţiei lui, celebra Adriana Bahmuţeanu, şi tată al fiilor săi, nu mai puţin celebrii Honorius şi Silvius, să le vorbească românilor despre Universitate şi universitari. Mai precis, domnia sa a făcut confuzie între tomberoanele de gunoi pe care le patronează şi rafturile de la Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.

 

De asemenea, distinsul gunoier-şef s-a apucat să facă remarci care de care mai teribile la adresa şcolii româneşti, a spaţiului universitar, a modului de finanţare a acestora fără să uite să lanseze şi un atac virulent la adresa celei mai importante şi prestigioase instituţii de învăţământ transilvan, recunoscută atât în România, cât şi în tot spaţiul sud-est european, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Atunci când personajul în cauză a început să vorbească despre Universitatea Babeş-Bolyai şi investiţiile, respectiv bugetul acesteia, cu siguranţă se gândea că dialoghează cu şoferii domniei sale de pe maşinile de gunoi sau poate cu sărmanii săi salariaţi, obişnuiţi să-i suporte toanele şi fudulia.

 

Deşi poate ar merita ca într-un editorial sau un amplu material de anchetă să analizăm împreună cu procurorii DNA modul în care domnul Prigoană şi societatea domniei sale au câştigat contractul de salubrizare în urmă cu ani buni în Cluj-Napoca, alături de modul în care acelaşi personaj recomandat de către un înalt personaj a câştigat şi “licitaţia” cu dedicaţie de deszăpezire, respectiv de “înverzire” a unor spaţii verzi din Cluj, nu vom încerca să dezgropăm morţii şi dosarele de licitaţie ale unor ani măreţi din istoria cel puţin ciudată a urbei.

 

Trecutul rămâne spre analiză istoricilor, iar prezentul spre analiza cetăţenilor, în timp ce viitorul rămâne spre analiza celor care odată cu schimbarea unui regim cu un altul vor căuta să afle mai multe despre modul în care tomberoanele “portocalii” s-au căţărat pe băncile tricolore şi stâlpişorii lui Funar. Personajul în cauză nu merita acest colţ de pagină în cazul în care şi-ar fi văzut de căsătoriile şi divorţurile sale, respectiv de peroraţiile parlamentare. Dar se pare că în România anului 2010 personajele de genul ardeleanului transformat în nămolul de pe Dâmboviţa în lighioană începe să devină din ce în ce mai virulente la adresa unuia dintre fundamentele existenţei acestui oraş-comoară, adevărată capitală culturală a Ardealului.

 

Când spui Cluj-Napoca, automat îţi vine în minte centrul universitar prestigios, centrul medical renumit şi, nu în ultimul rând, mediul de afaceri sănătos şi un comportament al cetăţenilor tolerant şi prietenos. Domnul care ieri a atacat la o oră de maximă audienţă Universitatea Babeş-Bolyai se arăta extrem de revoltat că Universitatea investeşte în spaţii moderne pentru studenţii săi şi deţine un buget mult prea mare pentru o instituţie de învăţământ!!?? Adică domnul Prigoană s-a gândit că, dacă Universitatea Babeş-Bolyai nu are un contract de salubrizare la clădirile de pe Horea, Kogălniceanu sau alte zone unde aceasta deţine spaţii, instituţia ar trebui să stea pe spongi.

 

Uitând însă să spună cât la sută din veniturile Universităţii vin din fonduri proprii şi cât la sută din ele vin de la Guvernul pe care cu “honor” îl susţine şi domnia sa. Personajul în cauză ar trebui în primul rând să înveţe să facă curăţenie în Pata Rât înainte de a încerca să vină cu top modela din dotare pentru a lustrui coridoarele de marmură şi piatră crestată de vremi ale UBB-ului. Până la urmă nu am înţeles reacţia dlui Prigoană vizavi de învăţământul românesc şi în speţă vizavi de UBB, atât timp cât fiii domniei sale au fost trimişi să studieze peste ocean, în Statele Unite, lucru extrem de greu de realizat de către marea masă a românilor proşti şi creduli care i-au dat votul sinistrului personaj.

 

Puteam chiar să accept alături de mulţi alţii probabil ca despre subiectul finanţării universităţilor să vorbească unul dintre fiii dlui Prigoană, încercând o comparaţie, chiar şi fără profunzime, între Şcoala de la Cluj şi Şcoala americană. Dar atunci când despre acest lucru vorbeşte un om familiarizat cu tomberoanele şi ghenele, şi nu cu pupitrele sau notiţele de studiu, reacţia oricărui om normal la cap e să se întrebe dacă România a ajuns să semene cu o imensă groapă de gunoi.

Comenteaza