PSD și-a recucerit teritoriile nu numai prin surprinzătoarea câștigare a alegerilor parlamentare (în definitiv, morișca politicii impune, chiar fără participarea conștientă a masei de alegători, o alternanță la conducere a principalilor actori de pe scena politicii - cu alte cuvinte, oamenii se satură repede de mutre...). PSD a revenit în forță și prin viteza cu care a promovat măsuri populiste, îndelung promise, pentru a câștiga bunăvoința alegătorilor (de unde vor găsi banii necesari pentru a le susține... asta este o cu totul altă poveste - dar să le acordăm beneficiul îndoielii, poate că ei au "câini mai bărbați și finanțiști mai învățați..."). Până și echipa ministerială este una decentă, cu doar doi-trei justițiabili/penali, pe ici, pe colo, și nu prin părțile esențiale (în definitiv, poți da afară un ministru, mai ales dintr-un guvern subordonat politic, mult mai ușor decât pe un muncitor-problemă dintr-o fabrică...). Prim-ministrul e curățel, are verbul hotărât, pare obișnuit cu actul de conducere, iar echipa sa a trecut cu bine testul de foc al viscolului și gerului care s-au abătut asupra țării (până și mult-hulita ministră de interne a dat semne că înțelege corect unde este locul subiectului în propoziția despre ororile iernii).
Și atunci, ce nu-mi place? Victoria PSD și a aliaților lor a fost zdrobitoare, limpede cum demult n-am mai văzut; pare-se că alegătorilor nu le-a păsat nici cât negru sub unghie că în echipele de candidați ale PSD și ALDE a fost o concentrație de hoți dovediți sau în curs de dovedire fără precedent în istoria recentă a României. Asta are legătură, desigur, cu falsele idealuri de succes pe care societatea românească le hrănește încă: frumusețea feminină și bogăția masculină sunt valorile supreme, indiferent câtă minciună sau jaf sunt necesare pentru a le atinge. Dimpotrivă, s-ar putea zice: fețișoara dulce a primăriței din Craiova, aflată de ceva timp într-o înflăcărată hârjoană cu DNA sau averile unor personaje cu ceafa groasă, dar cu portofele și mai groase, par să fie argumente de nerefuzat și de neocolit în succesul electoral al PSD și ALDE.
Halal să ne fie! Culmea este că și noii noștri conducători politici par să-și fi dat seama unde le sunt pitite atuurile, așa că printre prioritățile lor manifeste se află pilirea colților mult prea lungi și ascuțiți ai justiției. S-a anunțat cu mare grabă o lege a grațierii și amnistierii, lege care, în cotloane meșteșugit dosite de juriștii lor „mai învățați", va cuprinde toate argumentele pentru a-i face scăpați pe cei care sunt deja certați cu legea. Și nu mă refer la găinarii și cămătarii care se înghesuie prin pușcării, ci la aceleași personaje mai sus pomenite, care trebuie albite pentru noul sezon de furăciuni (de multă vreme PSD - ALDE nu este în ecuația puterii decât câinele cel mic, care întoarce docil oile, că de nu... - nu a avut o asemenea putere pe mână). Mai ales că opoziția este alcătuită esențialmente dintr-un partid aflat în misterioasă catalepsie (PNL) și un partid-jucărie (USR), cu caș la gură și fără adevărat impact în rândurile alegătorilor (păi, ce partid e acesta, măi vere, fără un penal, doi, acolo... că numai cine muncește poate să și fure...). Maghiarii au înțeles, ca întotdeauna în ultimii 26 de ani, că vântul politicii bate dinspre Vedea (precizez din nou, este râul care tutelează Teleormanul), așa că s-au aliniat cuminți în băncile puterii, poate-poate își vor mai bifa un punct de pe lista lor națională.
Eee, și acu vine necazul. El lider maximo s-a trezit, parcă mai presus de așteptările sale, stăpân de facto asupra țărișoarei. Partidul său își întinde tacticos tentaculele în toate colțișoarele (hai să numim prefecții pe criterii politice, pentru ce să trăim în ipocrizie?... hai să punem directori de școală fără concurs, ce atâta vânzoleală?...), și nimeni nu mișcă în front, toată lumea este mulțumită de frumoasele perspective de îmbogățire și de gâdilare a orgoliului. Opoziția este praf și pulbere, iar președintele este de-acu rezervat unei prezențe mai mult decorative. Deci, cum adică, după o victorie atât de zdrobitoare, să nu poată el ocupa măcar amărâta de demnitate de prim-ministru? Din cauza unei stupide legi din 2001, care s-a umplut de praf într-un număr anonim din Monitorul Oficial, și pe care acum au scos-o la iveală dușmanii politici, pentru a-i bloca drumul spre glorie?
Programul de guvernare al PSD nu face nicio referire la continuarea pe care vrea s-o dea luptei anticorupție, unul dintre puținele domenii pentru care România primea elogii pe plan internațional. Nici nu este de mirare, atâta vreme cât guvernarea lor începe cu un oribil act de corupție: drept plată pentru numirea de către PSD a lui Victor Ciorbea ca Avocat al Poporului, în 2014, acesta atacă acum la Curtea Constituțională... ce anume, vreo lege care nedreptățește cetățeni români decenți?... Nuu, ci tocmai legea care-i interzice lui Liviu Dragnea să se cocoațe în fotoliul de prim-ministru! Asta da preocupare demnă de un Avocat al Poporului: la comandă politică, prin trafic de influență, el atacă o lege care nu face decât să apere un principiu pe care l-am dori de neatacat, și anume eliminarea din politică și din demnitățile publice a tuturor celor mânjiți cu mâzga groasă a abuzului și ilegalității.
Deși ingenioasă, această cinică schemă instituțională ne aduce puternice bănuieli că lupul își schimbă părul (ați remarcat, în PSD nu se mai poartă clasicele cravate roșii...?), dar năravul ba! Poate că, în fața acestui cinism veros, ne punem din nou întrebări. Dar fără rost: lupul este deja paznic la stână.
